Misterul Bisericii Catolice: A avut Vaticanul în frunte o femeie-Papă?

„Tractatus de diversis materiis predicabilibus” de Stephan de Bourbon amintește de o „papesă” fără nume, care ar fi purtat inelul pontifical spre sfârşitul veacului al XI-lea. Lipsa unei identități se datorează faptului că i se spunea și Ioan Anglicus, Jutta, Jutte, Gilberta, Agnes sau Glancia. Giovanni Boccaccio amintește, în lucrarea dedicată celor mai faimoase 100 de femei, de „Papa Ioana”, pe locul 51.

Istoricul Cesare Baronius are însă o altă opinie: legenda Ioanei ar fi, de fapt, o satiră la adresa Papei Ioan al VIII-lea (872–882), considerat prea slab în relaţia cu patriarhul Constantinopolului de la acea vreme.

De menționat că în Bazilica Sf. Petru, printre sculpturile realizate de Bernini, unul dintre cei mai cunoscuţi artişti ai secolului al XVII-lea, apar şi câteva imagini ale unei femei purtând însemne papale.

Legenda femeii-papă

Pe de o parte, legenda spune că Ioana căpătase din copilărie solide cunoştinţe religioase, de la tatăl ei, Williglad, care era cleric şi care a învăţat-o inclusiv predici în latină, greacă şi engleză. După moartea acestuia, la vârsta de 14 ani, copila s-a mutat la o mănăstire de maici din Mosbach.

Potrivit unei alte versiuni, Ioana s-a născut în anul 814, în casa unui preot brutal de țară. Ioana a învățat să citească de la fratele ei Matthias, care a murit chinuit de frigurile galbene. Tatăl, îndurerat de moartea fiului, a pus întrebarea retorică: „De ce, Doamne, ai luat de la mine pe cel bun, și mi-ai lăsat mie copilul satanei?", referindu-se la Ioana, care a rămas în viață. După aceea, Ioana a fost inițiată de învățatul grec Aeskulapius în filozofie, de la care a învățat și limba greacă și latină, fapt necunoscut de tatăl său. Preotul află de isprava fiicei, iar ca pedeapsă o obligă pe Ioana să radă literele de pe pergamentul cărții, cu cuțitul. Deoarece Ioana a refuzat să îndeplinească porunca tatălui, a fost bătută. Tatăl său a încercat să o mărite, dar ajutată de mama ei și de un episcop, Ioana scapă de tirania tatălui, fugind într-o mănăstire din Fulda, lucru care era interzis fetelor. La mănăstire, Ioana a mai putut studia cărţi din biblioteca lăcaşului, până într-o zi, când a fost pusă să copieze, alături de un călugăr venit de la mănăstirea din Fulga, „Epistolele Sf. Pavel”, cu litere de aur. Lucrând împreună, Ioana şi Fromentin s-au îndrăgostit unul de celălalt, hotărând pe ascuns să plece amândoi la mănăstirea de călugări benedictini, de unde venise el. Travestită în băiat, tânăra şi-a luat numele de „fratele Ioan” şi a putut să locuiască ani buni în aceeaşi chilie cu Fromentin. În perioada epidemiei de ciumă din Fulda, Ioana a pornit ca pelerin la Roma, unde a ajuns un medic apreciat al Papei Leon al IV-lea, care, impresionat de învăţătura „fratelui Ioan”, l-a numit secretar.

În septembrie 855, Papa Leon al IV-lea moare, iar locul său a fost luat de „secretarul Ioan”, devenit Papa Ioan Anglicus al VIII-lea. Din idila cu Fromentin, Ioana a rămas însărcinată. Legenda spune că în aprilie 858, în timpul unei procesiuni pe străzile Romei, Papa Ioana, acuzând puternice dureri de burtă, a căzut de pe asin şi, sub ochii înmărmuriţi ai credincioşilor, a dat naştere unui copil.

În „Annuario pontificio”, lista papilor de la instituirea Bisericii Catolice și până în prezent, notează că în perioada 855-858, papa a fost un anume Benedict al III-lea. În schimb, nu a existat niciodată un papă Ioan al XX-lea înscris în actele oficiale. Biserica Catolică a spus că eroare de numerotare este rezultatul unei confuzii în sistemul de numărare în secolul XI. Însă  „Annuario pontificio” se redacta în fiecare an și există dovezi că Biserica Catolică a operat diverse modificări de-a lungul timpului despre deținătorul scaunului papal.

Biserica Catolică a refuzat dintotdeauna ipoteza unei femei-papă, considerând-o drept o amenințare la canoanele de pontificare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News