În momentul în care apar nereguli cu privire la anumite soluționări greșite stabilite de judecători, cum a fost în cazul Veronicăi Cîrstoiu, motivul invocat este justiția vulnerabilă. Această vulnerabilitate se traduce diferit de la caz la caz, fără a se pune întrebarea: "Ce determină această vulnerabilitate?".
Judecătorul dr. Ion Popa, de la Curtea de Apel București, a explicat în "Studiu asupra unor factori de risc și/sau de vulnerabilitate ai sistemului de justiție din România" că marea problemă a justiției vulnerabile este practica neunitară, citează Luju.
"Practica neunitară" și imixtiunea în justiție
Judecătorul explică că justiția este vulnerabilă în cele mai multe cazuri în care nu se pune problema unei perspective infracționale, cum ar fi, de exemplu, mita. Ion Popa explică: "Practica judiciară neunitară constituie cel mai „potrivit” cadru de exprimare a tot felul de soluții bizare pe care magistrații le adoptă sub pretextul unei independențe profesionale". De vină pentru sentințele greșite ar fi gândirea "după colț" a magistratului, fapt care atrage atenția și asupra "recrutării defectuoase". Însă, pentru a da o sentință, trebuie să existe un minim suport probatoriu și o acoperire credibilă a unui text legal. De cele mai multe ori, judecătorii aplică așa-numita "practică neunitară", care este o "formulă magică", care face să înceteze orice "analiză sau cercetare a magistratului". Astfel, chiar dacă soluția a fost una greșită, acest lucru nu se poate depista. În plus, soluțiile magistraților pot fi cenzurabile doar în cazul căii de atac. În caz contrar, se numește imixtiune în justiție.
Promovarea la ÎCCJ, proces defectuos
O altă problemă este "procesul defectuos de promovare la Înalta Curte, din punct de vedere al vârstei celor promovați (35–40 ani), actualii judecători ai Curții, în majoritate covârșitoare, vor rămâne în funcție, pânâ la retragerea la pensie, în medie circa 20-25 ani".
Soluții
Judecătorul Ion Popa propune trei soluții: "1. legalizarea unui sistem de unificare a practicii judiciare care să angreneze nu doar judecătorii Înaltei Curți, ci și pe cei din teritoriu și de la care magistratul să nu poata deroga decât sub sancțiune disciplinară;
2. descentralizarea ca regulă, a competenței materiale de judecată de la instanță supremă către instanțele teritoriale, cu precădere curțile de apel, precum și eliminarea competenței exclusive a Înaltei Curți stabilită în raport de demnitatea publică exercitată de persoana judecată;
3. crearea unei baze de resurse umane, judecători cu grad de instanță supremă, prin introducerea mecanismului de promovare pe loc la curțile de apel, bază care să asigure competența profesională a soluționarii oricăror litigii, oricât de complexe ar fi acestea, la nivelul descentralizat al curților de apel.".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
