”Mindsetul fixed, cea mai mare barieră pe care o persoană poate să o aibă”
Claudia Țapardel a discutat alături de invitatul său, Paul Olteanu, despre problemele pe care le pune zona de confort creată de angajați și antreprenori în pandemie. Aceasta a pus problema ieșirii din rutina muncii de acasă sau a șomajului și găsirea unui loc de muncă sau a unui nou scop.
„Hai să încep cu răspunsul de substanță. Dacă am reuși să ne antrenăm mintea la asta, toate aspectele enumerate s-ar rezolva mai mult sau mai puțin de la sine. Este o doamnă psiholog de la Stanford pe care o cheamă Carol Dweck, care a scris o carte numită „Mindset”. Cartea susține că noi avem 2 tipuri de cogniție, mindsetul fixed, care spune că eu nu am avut noroc la muzică, deci nu o să pot fi muzician sau eu nu am talent la pictat, nu o să mă apuc de pictat, sau matematica nu e punctul meu forte. Sunt un set de credințe care te fac să crezi că abilitatea și performanța sunt limitate. Foarte mulți oameni operează cu asta și o auzi în cum vorbesc: ce firmă, ce antreprenoriat să fac, eu nu am avut părinți generali în securitate, eu nu am bani, eu n-am avut nu știu ce. Tipul ăsta de mindset este cea mai mare barieră pe care o persoană poate să o aibă în reinventare sau când viața îți pune piedică, pentru că îți dă convingerea că abilitatea și performanța e bătută în cuie, e fixă, ceea ce nu e. E adevărat dacă crezi că nu e adevărat.
Al doilea tip de cogniție e growth mindset și acesta au și o translatare neuroștiințifică, adică putem vorbi despre o activare cerebrală, în funcție de una sau de alta. Growth mindset presupune că dacă eu încerc să construiesc un castel de nisip și nu am reușit să îl construiesc, nu am reușit încă. Ce am de învățat de aici? Ce a mers bine și ce a mers prost? La growth mindset e convingerea care spune că performanța e fluidă, e dinamică și dacă investești efortul poți să progresezi, poți să devii din ce în ce mai bun.
Tipurile de mindset, din primii ani de viață
Tipurile astea de mindset încep să se instaleze încă din primii ani de viață. De exemplu, dacă eu încep de 2 ori să fac un bulgăre de zăpadă și nu reușesc, iar tata îmi spune să las, că nu sunt în stare și mi-l face el se instalează ideea că eu nu sunt în stare, tu ești în stare, eu nu pot, tu poți. Dacă ar spune, atât, ia vezi ce nu a mers bine, ia mai încearcă, ar fi growth mindset, iar aia îmi demonstrează, prin repetiție și asociere că de fapt pot. Du asta la puterea 12, 14 sau 15 ani de școală și nu numai școală ci și interacțiune familiară și o să vezi că în societate avem 2 mari categorii de oameni, după cogniție. Oameni care au mindset fixed, care spun că nu are rost să încerce, că sigur n-o să iasă, a făcut și altul podcast înaintea mea, ce rost are să încerc și o vezi la toate nivelurile socio-economice, culturale, educaționale, adică chestia asta nu ține cont că ești din mediu defavorizat sau din mediu favorizat.
”Trebuie să intri într-un spațiu de motivație, de dopamină, de chef”
Oamenii cu growth mindset, inclusiv cei din HoReCa... eu am cunoștințe și îmi vine în minte o persoană care avea cred că cea mai mare firmă de evenimente din România, cel puțin în corporate, câștiga toate licitațiile la care mergea și o făceau că erau foarte foarte buni. A venit pandemia, au dispărut evenimentele, deci practic lui i-a dispărut industria cu totul și s-a repliat încă din primele luni. S-a gândit la ce competențe au și și-a făcut firmă de catering. A păstrat angajații, a păstrat infrastructura și s-a repoziționat. Dar ca să poți să faci asta, mental, vorbim de tot ansamblul neurochimic din corp, tu trebuie să intri într-un spațiu de motivație, de dopamină, de chef. Că dacă eu mă dau jos din pat dimineață și zic auăileu, am muncit 10 ani la chestia asta și acum s-a dus pe apa sâmbetei, cât o să îmi ia să fac iar, nici nu are legătură cu dacă o să îți iasă repede sau nu, are legătură cu complexul neurochimic pe care tu îl mobilizezi în tine, o să fii atât de tensionat, turbulent, anxios, că nu o să îți vină sa faci nimic. Toată energia va fi consumată să poți rămâne funcțional.
De aceea am simțit să spun în prima idee despre fixed și growth mindset, pentru că în educație, în interacțiune și în business, dacă am spune, măi, ai greșit, nu e nicio problemă, reiterează, în momentul ăla antrenezi mintea interlocutorului, nu e nimic, am căzut, mă ridic. Asta e problema de substanță. Oamenii care au growth mindset, indiferent ce pățesc își revin.
Mai zic o idee: Daniel Gilbert, un psiholog cu discurs la TED și care a scris o carte care se cheamă „Cum să dai peste fericire”. Omul ăsta citează un experiment foarte cunoscut care a studiat 2 tipuri de oameni. Oameni care au câștigat la loterie și oameni care au paralizat. La 6 luni distanță de momentul evenimentului, le-au măsurat nivelul subiectiv de fericire percepută și au descoperit că nivelul de fericire era identic. Nu este deloc intuitiv, nu s-ar zice. Dar ce ne arată asta? Orice ne pune viața în față și e o notă de subsol acolo, cu foarte puține excepții, vorbim despre traumele care apar în copilăria timpurie când creierul este vulnerabil de tipul decesului părinților în accident de mașină, acolo nu îți revii, dar altfel, fie că ești dat afară, fie că se termină industria, dacă ai growth mindset, în maxim 6 luni te reabilitezi emoțional”, a explicat Paul Oltean.
”Nimeni nu se naște așa”
Gazda emisiunii, Claudia Țapardel, a întrebat cum poate o persoană să facă trecerea de la fixed mindset la growth mindset, mai ales că în România este întâlnit deseori primul.
„Vreau să scot în evidență asta: nimeni nu se naște așa. Dacă te uiți la copii vei vedea că atunci când nu le iese ceva reiterează. Eu la Lego puteam să stau ore să încerc să construiesc ceva fără să capitulez. Soluția este super simplă, dar trebuie mobilizată perioade lungi de timp ca să devină reflex și parte din mindset. Soluția este așa: dacă înveți să obții plăcere doar din rezultatul final, tot efortul de a ajunge din punctul A în vârful muntelui o să fie adrenalină, tensiune, efort, stres, dopamină redusă, puțină motivație. Deci dacă îți iei plăcere doar din outcome, fixed mindset scrie pe tine. În sensul că o să îți fie greu să ai motivație în timp ce faci flotările, nu doar când ai corpul pe care ți-l dorești. Dacă îți antrenezi mintea să îți iei plăcere din proces, poți să îți iei și din destinație, dar nu doar din destinație. Dacă eu pot să mă bucur că la lucrarea asta am luat 7 și la asta am luat 9, deși nu este 10 și ce înseamnă să mă bucur? Înseamnă că de la 7 la 9 creierul meu să elibereze dopamină, pentru că înseamnă motivație, la nivel neuro-chimic e hormonul care îți dă energie să continui. Deci și în business și în parenting și în școli, dacă am putea să facem tranziția de la recompense doar la finalizare, la recompense la proces, la efort, e altceva”, a mai adăugat Olteanu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
