Cea mai interesantă teorie în ceea ce privește originea cuvântului Paște este cea a călugărului Beda. Savant în literatură și astrologie, Beda a militat pentru îmbunătățirea stării spirituale ale oamenilor în Anglia secolului al VII-lea. De asemenea, acesta a scris multe lucrări și, în timp ce a acoperit subiecte de la ortografie la știință, a făcut numeroase cercetări despre cea mai potrivită zi pentru a sărbători Paștele, un subiect controversat în vremea sa, potrivit shtiu.ro.
De unde vine denumirea Sărbătorilor Pascale?
Ascunsă în analiza îndelungată a lui Beda este etimologia cuvântului „Paște” (Easter în engleză) doar câteva rânduri sugerând ceea ce a inspirat numele sărbătorii: o zeiță pe nume Eostre, care reprezintă primăvara și fertilitatea.
Păgânii o sărbătoriseră într-o lună care a devenit cunoscută sub numele de Eosturmonath în engleza veche, a scris el, ceea ce corespunde cu ceea ce numim acum aprilie. Și astfel oamenii au început să ”numească bucuriile noului rit după numele onorat al vechii respectări”.
Una dintre teorii este că ”Paște” provine din două vechi festivaluri păgâne de primăvară
Vechiul festival păgân european „Ostara” care celebra viața nouă și festivalul Arabian Sun al ”Ishtar”. Primii creștini au preluat sărbătorile și au transformat sărbătorile păgâne ale vieții noi pentru a însemna viața nouă pe care Iisus a dat-o lumii când a înviat din morți.
Paștele ”modern” (Easter) și conexiunea olandeză
Termenul englezesc modern Easter este corelat cu cuvântul modern olandez ooster. Osternul german este dezvoltat dintr-un cuvânt vechi englezesc care apare de obicei sub forma Ēastrun, -on sau -an; dar și ca Ēastru, -o; și Ēastra sau Ēostre.
Originea aramaică și descendenții săi greco-latini
În greacă și latină, sărbătoarea creștină a fost, și este încă, numită Πάσχα, Pascha. Un cuvânt derivat din aramaica פסחא, un înrudit cu ebraica פֶּסַח (Pesach). Cuvântul denota inițial festivalul evreiesc cunoscut în limba engleză sub numele de Passover, care comemora Exodul evreiesc din sclavia din Egipt.
O sărbătoare timpurie a Învierii lui Hristos
O altă idee implică istoria germanilor care s-au stabilit la Roma în secolul al V-lea. Sărbătoarea învierii lui Hristos a inclus cuvântul alba, care înseamnă alb (culoarea rochiilor purtate în timpul sărbătorii învierii). Alba însemna și răsăritul soarelui.
Așadar, atunci când numele festivalului a fost tradus în germană, a fost selectat sensul răsăritului, oestern, probabil din greșeală. O teorie este că Ostern este originea cuvântului Paște.
De-a lungul Scripturii, Dumnezeu vorbește despre Mielul jertfitor
Începând din Geneza 22, citim despre porunca lui Dumnezeu către Avraam de a-l sacrifica pe fiul său Isaac, fiul făgăduinței lui Dumnezeu. Când Avraam ridică ascultător mâna pentru al sacrifica pe Isaac, Dumnezeu îl oprește.
El este mulțumit că Avraam este un om cu o mare credință. Când Isaac îl întreabă pe tatăl său „unde este mielul pentru jertfă?”, Avraam răspunde: „Dumnezeu își va asigura Jertfa”. Mulți cred că aceasta a fost prima prefigurare a timpului în care Însuși Dumnezeu va deveni jertfa pentru tot păcatul omului, prin persoana lui Iisus Hristos.
Creștinii cred că semnificația mai profundă a Paștelui implică această jertfă, întrucât Iisus însuși a fost răstignit în vinerea săptămânii Paștelui și a înviat în Duminica Paștelui.
Deoarece El este văzut ca Mielul Sacrificator suprem, oricine acceptă darul jertfei Sale, se spune că are sângele Său pe stâlpii inimii lor. Cei care cred în Hristos sunt eliberați de puterea și pedeapsa păcatului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
