”Parcarile. Un cosmar peste tot. Dupa minute bune de asteptare in ritualul mormait al inghesuielii, gasesc un loc. Ma dau repede jos din masina, cu gandul nu la ce aveam de facut ci fuga din locul care m-a stors de energie. Un tanar de la parcari, imbracat cu o vesta rupta, imi face semn ca trebuie sa platesc. Ii spun ca vin degraba inapoi, ca nu stau mai mult de o ora. Si trec pe langa el. Dispare complet din mintea mea. In fond, cine era? Un nene, ca toti nenii pe care-i confunzi cu primaria. Un nene care te alearga sa dai bani statului.
In treizeci si ceva de minute m-am intors. Am dat sa plec si….omul de niciunde, delicat, imi spune: „Daca eu nu veneam, ati fi plecat, nu?! ” Sa fiu cinstita, da! Pentru ca el n-a existat o clipa pentru mine. Da. Plecam. Clar…. M-am strambat. Si omul continua: ” Eu v-am respectat graba, cand ati venit. Dvs, nu! Nu ma respectati! „. Am mijit ochii sa-mi pregatesc o replica de cutit. Si, brusc, mi s-a facut o rusineeee! Ce replica?! Ce sa spui! Era exact asa! ” Daca vreti sa fiti respectata…., respectati! „. Asa a continuat omul in timp ce incasa cei 3 lei. Statusem mai mult de 30 de minute si deci plateam o ora de parcare. 3 lei. Mi-a dat bon. Si vanitatea mea toca si toca: acum imi dai bon sa te arati corect!!!!…
TACI, DanaI! TACI!
M-am uitat la om si m-am vazut in fata zecilor de usi inchise. In fata unor oameni plini de ei, pentru care n-am contat niciodata. In mijlocul unor situatii in care bunului meu simt i s-a trantit in nas o caldare cu laturi. M-am uitat la om si mi-am vazut neputinta de a convinge. Eu eram el!
Ma intreb: cum ar fi daca noi ne-am palti noua parcarea, daca ne-am da noua replica, daca i-am judeca pe altii ca pe noi, daca am arunca guma noastra pe jos stiind ca noi o vom dezlipi, daca am spala WC -ul public stiind ca noi asteptam la usa lui, daca am face painea stiind ca noi o s-o cumparam? Daca am vrea sa furam, ne-am fura? Daca am vrea sa mintim, ne-am minti?
Azi as fi vrut sa platesc cu toti banii pe care ii aveam cele 30 si ceva de minute de parcare. LIPSA DE RESPECT NU SE STERGE CU BANI! Nici vorbele frumoase nu sterg umilinta traita de cei „nevazuti”. Un singur lucru poate rezolva boala acestui secol: durerea sincera a sufletului. Lasati sa va doara!”, a spus Dana Chera pe blogul său.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
