Românii pomenesc, pe 2 august, aducerea moaștelor Sfântului întâiului Mucenic și Arhidiacon Stefan.
Sfântul Arhidiacon Ştefan este pomenit în fiecare an pe 27 decembrie. Pentru că a proclamat într-un mod public şi solemn divinitatea Mântuitorului, a fost dat morţii.
Moaştele Sfântului Ştefan au fost descoperite în timpul Sfântului Mare Împărat Constantin cel Mare. Aceasta a fost ucis cu pietre de către iudei în primii ani ai Bisericii creştine, iar trupul său a stat neîngropat timp de două zile și o noapte, după ce a fost luat pe ascuns de oamenii lui Gamaliel.
Moaştele Sfântului Arhidiacon Ştefan au fost duse spre îngropare de către Gamaliel, în satul Cafargamala, de lângă Ierusalim. Gamaliel, renumitul învăţător al legii evreieşti, va primi credinţa în Hristos.
Moaştele Sfântului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan au fost mutate cu procesiune în Sion şi înmormântate într-o biserică ridicată de boierul Alexandru, scrie crestinortodox.ro. Când acest boier a murit, i s-a făcut un sicriu de chiparos asemenea cu cel al sfântului şi a fost îngropat lângă mormântul Sfântului Ştefan.
Iuliana, soţia boierului Alexandru, dorind să ia trupul bărbatului ei şi să-l ducă în ţara sa, la Constantinopol, fiind cuprinsă de pronia dumnezeiască, a lăsat sicriul soţului şi a luat racla sfântului. Racla a fost aşezată de Împăratul Constantin în palatul împărățesc.
Rugăciunea de dimineață scrisă de Părintele Arsenie Boca
"Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haina, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu