Iată ce a fulgerat pe prompterele a cel puțin trei televiziuni de știri: Constructorii se plâng că nu găsesc muncitori pentru un proiect în valoare de 40 de milioane de euro, bani din PNRR, care trebuie finalizat până în 2026. Ca urmare, s-ar putea ca o parte din bani să fie pierduți. Ne așteptam la asta, aproape că nu mai e știre.
Dar de ce, de ce, de ce, cum se întreabă, ironic, Mircea Badea, când face mișto de utilizatorii prompterelor?
De ce nu se găsesc muncitori? Fiindcă acei 40 de milioane de euro au fost alocați pentru 600 de apartamente sociale, beneficiarii urmând a fi tinerii cu vârste între 18 și 35 de ani din Tg. Jiu. Cum să găsești muncitori în Tg Jiu, unde statul îți dă gratis apartament? De ce să meargă tinerii pe șantier, dacă își primesc la cheie hogeacul de la persoană 1 (Ghinea) și persoană 2 (cine o mai fi primar în Tg Jiu)?
Poate banii din PNRR, în bună măsură împrumutați și nu căzuți din cer, ar fi fost mai cu cap investiți în infrastructura hotelieră, de exemplu, ca să exploatăm turistic ansamblul monumental creat de Brâncuși.
Iar tinerii care ar dori acele apartamente n-ar putea să facă și ei ceva pentru a le obține?
Ca să intrăm în clasa a noua, după admiterea la liceu, trebuia să obținem și un calificativ la practica de vară. Munca ”voluntară” era obligatorie. Întâmplător, cei de la Bălcescu, în anul în care am luat ”treapta”, au cărat molozul din blocurile în construcție pe Bd. Titulescu. Apoi am mutat lăzi într-un depozit de ambalaje. Reciclarea e din nou predată tinerilor, nu și faza cu munca.
Revenind la PNRR și la utilitatea îndoielnică a acestui plan făcut pe genunchi: dacă astăzi nu se găsesc oameni care să construiască acele apartamente, se vor găsi oameni să le locuiască, în cazul în care vor fi, totuși, date la cheie?