Domnule ministru, cât costă o pâine? Domnule ministru, cât costă o călătorie de tramvai? Când ați fost ultima oară la cumpărături? Dar cu mijlocul de transport în comun?
Întrebări la care unii au râs când au fost puse, fie din cauză că sunt adresate mereu, fie din cauză că oficialul nu a știut să răspundă. Dar aceste întrebări sunt esențiale, mai ales astăzi, când partidele numai pentru cetățean nu se încordează. Puterea sau ”ciolanul”, așa cum e vorba în politica românească, primează în fața oricărei alte crize conjuncturale.
Contez eu, cetățean român, când PSD-ul nu vrea cu USR? Sau când USR-ul nu vrea cu PSD? Sau când Nicușor Dan nu vrea cu AUR, că, în opinia sa, nu sunt pro-occidentali?
Contează femeia care astăzi, într-un hipermarket, avea 20 de lei și-și dorea un iaurt de băut, să-l bea cu mămăligă? Conta acea femeie, de vreo 80 de ani, care și-a luat 3 cartofi să-i ajungă 3 zile? Sau oamenii care căutau în coșul cu produse ieftine, care expiră azi mâine? Contau ei? Sau, mai bine spus, sunt ei văzuți de politicianul care nu-și murdărește pantofii într-un hipermarket, printre omul de rând, majoritar, acel om pe care-l caută cu disperare în campania electorală. Acel om care face diferența între Opoziție și Putere - sau, vedem, ar trebui să o facă?
Suntem într-un blocaj politic total care face viața oamenilor de rând și mai amară. S-a vorbit despre noi în această perioadă? Sau despre cum nu se înțeleg unii cu alții, din orgolii și linii roșii? S-au bătut între ei fix ca chiorii, pentru că mai departe n-au avut nicio viziune. Nimic! Au intrat în gard, se luptă să nu primească ajutor și astăzi se plâng că nu-i scoate nimeni de acolo, că suntem într-un blocaj.
România astăzi trăiește în universuri paralele, în lumi parcă rupte unele de alte, dar unite de un aspect esențial: inutilitatea instituțiilor statului, inexistența lor în beneficiul cetățeanului. Și cum pot fi ele utile, când această caracteristică determinantă pleacă de la vârf în jos?
Credeți că băiețelul bolnav, abandonat în spital și de părinți, și de instituțiile statului, pe care nimeni nu-l vrea să și-l asume, atârnă după linia roșie a PSD-ului? După interesele USR-ului? Sau după opiniile președintelui?
Nu, dragii politicieni, nimeni nu mai așteaptă după voi, pentru că, odată cu această criză politică, ați demonstrat ceea ce știam de mult, dar parcă mai aveam o speranță: vă interesează doar jocurile politice și care, ce câștigă. Ar trebui să vă intereseze și ce ați pierdut.