În Europa, este vorba despre Polonia, Cehia și Germania, iar din America despre Statele Unite și Canada.
Pentru oricine altcineva, dubla cetățenie nu este admisă în Ucraina.
Nu are rost să enumerăm aici toate problemele istorice dintre România și Ucraina. Nu vrem să ne aducem aminte acum de Pactul Ribbentrop–Molotov, de procesele internaționale ale celor două țări pentru delimitarea platoului continental al Mării Negre sau de distrugerile din Delta Dunării provocate de canalul Bîstroe, săvârșite de țara vecină. Important este că România a făcut ceea ce trebuia, ajutând Ucraina din momentul în care Federația Rusă a început atacul asupra ei – de fapt, încă de la anexarea Crimeei, în 2014.
De-a lungul timpului, până la o jumătate milion de etnici români, rămași în țara vecină au fost epurați etnic, li s-au refuzat drepturi fundamentale, li s-au închis școli și biserici și li s-au tăiat legăturile culturale cu țara-mamă. Drepturile acestor români au reprezentat, de-a lungul timpului, o preocupare permanentă pentru București. În ultima vreme, situația s-a mai îmbunătățit — desigur, nu spectaculos, dar în orice caz măsurabil.
Acum însă, românii din Ucraina sunt supuși unui nou proces de discriminare. Și Polonia are o minoritate importantă rămasă în Ucraina. De exemplu, Liov este un oraș polonez, la fel cum Cernăuți este un oraș românesc. Nici Polonia, nici România — țări europene și membre NATO — nu au în niciun caz în vedere modificări ale granițelor sau alte nebunii adiacente. Dar drepturile minorităților trebuie respectate pe continentul european; de altfel, acestea reprezintă o condiție esențială pentru aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană.
Mă așteptam ca președintele Nicușor Dan să aibă încă de ieri o reacție în acest sens. Să anunțe că l-a sunat pe Volodimir Zelenski, să îi ceară să adauge România pe lista celor cinci țări ai căror etnici aflați în Ucraina pot avea acces la dubla cetățenie. Până acum, acest lucru nu s-a întâmplat sau, cel puțin, nu s-a comunicat nimic oficial.
Înțeleg că președintele Dan are acum multe probleme pe agenda sa. Avem de ales între Europa și America, odată cu Consiliul pentru pace propus de Donald Trump. Avem probleme interne grave. Nu avem, grație numirii făcute de domnul Dan în fruntea Ministerului Afacerilor Externe, o diplomație funcțională. Cu alte cuvinte, principalul instrument de politică externă al României - MAE - deși are experți și diplomați de prim rang, nu poate fi activat din cauza incompetenței doamnei Oana Țoiu.
Dar, totuși, să nu faci nimic pentru sutele de mii de români care trăiesc în Ucraina și care, cu siguranță, ar revendica cetățenia română?
Înțelegem de ce Ucraina are o listă restrânsă de state pentru care permite dubla cetățenie. Dacă etnicii ruși — milioane de oameni din Ucraina — ar obține cetățenia rusă, consecințele ar fi evidente. Dar nu înțeleg sub nicio formă de ce Kievul pune România pe același palier cu Rusia.
De la începutul războiului, în februarie 2022, peste cincisprezece milioane de ucraineni au tranzitat România. Bucureștiul a ajutat Ucraina cu bani, arme, sprijin politic și economic, inclusiv prin utilizarea portului Constanța pentru exporturile ucrainene de cereale. Este de neacceptat ca președintele sau premierul României să nu aibă nicio reacție la un act de ostilitate cum nu am mai văzut de mult din partea Ucrainei față de România.
Ne aducem aminte de situațiile în care Ucraina insista că românii și moldovenii sunt două națiuni diferite, dar acelea erau vremuri pe care le credeam apuse.
Ceea ce este cu adevărat trist este că România are mijloacele necesare pentru a negocia cu Ucraina. Inclusiv lideri europeni de la Bruxelles pot fi convinși că România are dreptate în acest domeniu — Berlinul, Varșovia sau Praga pot fi convinse de România.
În locul unui minim efort diplomatic, țara noastră a ales să tacă adânc și să nu îi pese de discriminarea aplicată de Kiev românilor din Ucraina.