DCNews › Stiri › Social › Apelul părintelui Constantin Necula pentru solidaritate și colaborare între medici și preoți

Apelul părintelui Constantin Necula pentru solidaritate și colaborare între medici și preoți

FOTO: Agerpres

Părintele Constantin Necula a susținut un discurs manifest la Conferința de Psihiatrie de la Sibiu, unde a vorbit despre drama dependenților din România. Președintele Asociației „Crucea Albastră” a atras atenția că dincolo de diagnostice există traume cumplite și singurătate, cu un reproș la adresa societății care refuză apropierea sufletească.

Joi seară, la Conferința de Psihiatrie și Psihologie Medico-Legală de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, preotul profesor Constantin Necula, președintele Asociației „Crucea Albastră” din România, a rostit cuvinte care au forța să trezească conștiințe. În zeci de ani de contact cu suferința extremă, părintele Necula a văzut destine spulberate și vieți salvate pe muchie de cuțit. Mesajul său către breasla medicală și către societate a fost o pledoarie pentru empatie. Dependența nu este un viciu de caracter, e capătul unui drum marcat de abandon și tristețe adâncă. 

„Să vă spun eu ce m-au învăţat dependenţii: în spatele fiecărui diagnostic, am învăţat că este un om, că există o biografie, o familie, o experienţă, o pierdere, o dezamăgire, o traumă, o traumă de singurătate, o respingere cumplită. (...) Oamenii au nevoie de oameni, ceea ce oferim din ce în ce mai puţin”, a spus preotul Constantin Necula, conform Agerpres.

În viziunea președintelui Crucii Albastre, actul medical rămâne o formă fără fond dacă lipsește apropierea sufletească. Nicio schemă de tratament și niciun tratat de psihiatrie nu pot înlocui căldura unei mâini întinse la timp.

„Niciodată, în cei 35 de ani de psihoterapie la care mă înscriu anul acesta, (...) nu a fost cuvânt mai mare făcător de minuni decât 'suntem lângă tine'”, spune părintele.

Războiul orgoliilor: „Nu reuşim să ne iubim nici noi, popii, darmite dumneavoastră”

Părintele Necula a mers la rădăcina răului care blochează vindecarea acestor oameni: lipsa de dialog și vanitățile profesionale. În loc de un front comun împotriva flagelului dependențelor, specialiștii și clerul cad adesea în capcana mândriei. Cu sinceritatea tăioasă care îl caracterizează, universitarul sibian nu a menajat pe nimeni, nici măcar propria breaslă: „Nu reuşim să ne iubim nici noi, popii, darmite dumneavoastră. De aici este greutatea unei societăţi care, pierzându-şi iubirea, şi-a pierdut comuniunea”.

„Suntem o ţară de mutălăi care credem că le ştim pe toate. (...) „Toţi avem câte o bubă, toţi suntem puţini luaţi. De aceea trebuie să ne avem ca fraţi, indiferent de modalitatea în care trăim. Suntem clar într-un moment de dificultate naţională în asumare a responsabilităţii. După cum vedeţi, se transferă de la unii la alţii şi cade ţara la mijloc. Pierdem sensul şi direcţia existenţială”, mai spune părintele Necula.

Citește mai multe din Social
Citește mai multe din Social