Ca instituţie de sine stătătoare, Protecţia Civilă a luat fiinţă la data de 28 februarie 1933, zi în care Regele României, Carol al II-lea, a aprobat prin Înaltul Decret Regal nr. 462, Regulamentul apărării pasive contra atacurilor aeriene, act normativ, care stabilea constituirea primelor structuri de protecţie civilă. Iniţial, aceasta a funcţionat sub titulatura de Apărare Pasivă, concept devenit Apărare Locală Antiaeriană în 1952, apoi Apărare Civilă în 1978 şi începând cu anul 1996 şi până în prezent, Protecţie Civilă, potrivit isubif.ro.
Un eveniment important în cadrul transformării instituţionale a Protecţiei Civile l-a constituit fuzionarea Comandamentului Protecţiei Civile cu Corpul Pompierilor Militari, în decembrie 2004.
Gestionarea situaţiilor de urgenţă implică profesionalism și viteză de reacţie, sub semnul solidarităţii umane, dar şi o reală responsabilitate civică.
Protecţia Civilă rămâne o componentă de bază a sistemului securităţii naţionale, destinată prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor acestora, precum şi în scopul asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.