Dezvăluirile făcute până în prezent despre accidentul aviatic arată o stângăcie de necrezut a instituțiilor statului care ar fi trebuit să gestioneze operațiunile de localizare, salvare și căutare pe măsura zecilor de milioane de euro investite. O serie de documente existente de multă vreme și scoase acum la suprafață de Lumea Justiției arată că vinovăția aparține sistemului politic al statului. Problemele de localizare erau cunoscute încă din 2008, când România a riscat să fie pusă sub sancțiunea de infringement a UE pentru că sistemul 112 nu avea capabilitatea de a face localizări exacte.
Serviciul unic 112 a costat, numai în faza inițială, pentru implementarea sa la Serviciul de Telecomunicații Speciale, peste 45 milioane de dolari. Au urmat zeci de milioane de euro pentru aparatura care dovedește că nu se poate ridica nici măcar la nivelul telefonului cu lanternă al țăranilor. Nu mai vorbim despre ceea ce solicită standardele E112, la nivel european.
Revenind la documentul scos la suprafață de LuJu.ro, acesta este din 2008 și prevedea înființarea SNUAU (Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență), printr-o Ordonanță de Urgență a Guvernului nr. 34/2008. În aceasta se prevede că toate operațiunile ce decurg din atribuțiile sistemului național 112, inclusiv localizarea, trebuiau coordonate de o comisie aflată sub autoritatea Guvernului, condusă de ministrul Comunicațiilor.
SNUAU, sub autoritatea Guvernului
Articolul 5 din această ordonanță nr. 34/2008 prevede la alineatul 1 că "pentru coordonarea SNUAU se înființează Comitetului național de coordonare a activității SNUAU, organism interinstituțional fără personalitate juridică (…) care funcționeaza sub autoritatea Guvernului României și are următoarea componență: președinte- ministrul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, vicepreședinte- conducătorul administratorului SNUAU; membri, la nivel de secretar de stat din Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Sănătății Publice, precum și unul dintre vicepreședinții Autorității Naționale pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației".
La articolul 12, se precizează, printre atribuții că SNUAU:
- alertează de îndată structura/personalul de intervenție aparținând agențiilor integrate sau direcționează și transmit operativ apelurile de urgență la dispeceratele de urgență cu activitate în afara dispeceratului integrat de urgență, precum și la autoritățile competente, în funcție de natura evenimentelor și de consecințele acestora, pe baza unui index al incidentelor stabilit de toate structurile specializate în solutionarea urgențelor;
- asigură și mențin permanent legatură cu resursele dislocate la locul evenimentului sau cu structurile din care provin acestea;
- apelurile, datele și informațiile privitoare la situația de urgență sunt transferate centrului operațional național/județean pentru situații de urgență, pentru care s-a definit responsabilitatea, la solicitarea acestuia;
- centralizează, stochează și pun la dispoziția autorităților abilitate datele privind apelurile de urgență gestionate.
- asigură interfațarea cu centre de expertiză și coordonare la distanță.
România, aproape sancționată de UE, în 2008
Documentul mai arată că, în ianuarie 2008, Guvernul României a trimis UE, prin reprezentantul MAE, un răspuns față de o scrisoare a Comisiei Europene. Prin aceasta, autoritățile române erau puse în situație de întârziere pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite de Directiva 2002/22/CE privind apelul unic de urgență 112. La acel moment, UE, potrivit sursei citate, a constatat incompatibilități de natură tehnică a sistemului național unic de apel urgență cu privire la transferul informațiilor referitoare la locația apelantului între operatori și SNUAU, gestionat de STS. După cinci ani și 34 de milioane de lei, situația este aceeași.
În România, funcționează și Autoritatea Națională pentru Reglementarea Comunicațiilor, care ar trebui să răspundă pentru toate problemele existente în sistemul 112.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News