În tot acest context ce este bine (și ce nu este bine) să îi spunem copilului despre Moș Crăciun?
Să începem cu … începutul. Cercetările arată (Rich, 2017) că atunci când află că Moș Crăciun nu este real copiii au - în general - reacții pozitive. În fapt – spune Rich – „părinții sunt cei care sunt triști atunci când mitul lui Moș Crăciun se termină pentru copiii lor”. Iată o primă perspectivă: să facem diferența dintre ceea ce vrem noi (ca adulți) și ceea ce vor copiii noștri. Unii psihologi spun că – de multe ori – încercăm să ne retrăim copilăria prin ochii copiilor noștri. Nu cumva facem o astfel de greșeală și când insistăm ca ei să creadă în continuare în Moș Crăciun?
Pe de altă parte, alți cercetători au observat că „gândirea magică poate să fie văzută drept o sursă suplimentară de dezvoltare a imaginației și a gândirii critice la copii … în acest mod creștem capacitatea copiilor de a vedea lumea și de a acționa din multiple perspective” (Newman, 2013).
[citeste si]
Deci cum este mai bine? Să îi spunem copilului că nu există Moș Crăciun sau să îi întreținem bucuria pentru lumea lui magică?
Este evident că avem răspunsuri diferite și nuanțe în funcție de fiecare copil în parte. Rich (2017) observă că întrebările pe care copiii le pun îi pot ajuta să înțeleagă singuri situația atunci când ajung la vârsta potrivită pentru acest lucru. Autorul ne dă câteva exemple de întrebări care îi fac pe copii să priceapă adevărul la un moment dat:
- Cum este posibil ca Moș Crăciun să ajungă în toate casele într-o singură noapte?
- Cum poate să intre pe coș? (și, putem adăuga noi, ce face în zona urbană unde oamenii stau și la bloc)?
- Cum poate să știe că un copil a fost rău sau bun?
Vezi continuarea pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
