De fapt, Columb nu și-a dat seama niciodată că a pus piciorul pe un continent necunoscut europenilor din epoca sa. Convins până la moarte că a găsit o nouă rută maritimă spre Asia, el a numit teritoriile întâlnite „Indii”, iar locuitorii lor „indieni”.
Adevărul privind existența unui continent complet nou a fost formulat câțiva ani mai târziu de exploratorul și cartograful florentin Amerigo Vespucci. În urma călătoriilor sale în 1499–1502, Vespucci a susținut că pământurile descoperite nu fac parte din Asia, ci reprezintă un „Lume Nouă”. Această recunoaștere a schimbat radical perspectiva Europei asupra geografiei planetei. Ca urmare, în onoarea sa, continentul a primit numele „America” pe hărțile realizate de cartografi germani la începutul secolului al XVI-lea.
Mai mult, cercetările arheologice moderne au confirmat că nici Columb, nici Vespucci nu au fost primii europeni care au ajuns în Lumea Nouă. Cu peste patru secole înainte, în jurul anului 1000, vikingii conduși de Leif Erikson au explorat și colonizat temporar regiuni din actuala Canada, cunoscute sub numele de Vinland. Descoperirea sitului arheologic de la L’Anse aux Meadows, în Newfoundland, în anii ’60, a confirmat prezența scandinavă pe continent cu mult înaintea marilor expediții ale Renașterii.
Astfel, mitul „descoperirii Americii” de către Columb este mai degrabă un punct de referință simbolic în istoria globalizării, decât un fapt absolut. Columb a deschis calea contactului permanent dintre Europa și Lumea Nouă, Vespucci a înțeles natura reală a teritoriilor, iar vikingii au fost, de fapt, primii europeni care au pășit pe pământ american. Istoria completă este, așadar, mai complexă decât imaginea romantică din manuale, o combinație de explorare, eroare și redescoperire a unui continent care, de fapt, fusese locuit și cunoscut de milenii de popoarele sale native.