Însă, conform unor cercetări recente, Peninsula Iberică se rotește lent, în sensul acelor de ceasornic, fiind împinsă de coliziunea a două plăci din scoarța terestră.
Dar această mișcare nu poate fi percepută de oameni, însă, pe termen foarte lung, remodelează discret regiunea, scrie ecoticias.com.
Studiu despre rotația lentă a Peninsulei Iberice
Geologul Asier Madarieta-Txurruka de la Universitatea din Țara Bascilor a coordonat un studiul cu privire la această rotație lentă de felul în care plăcile tectonice africană și eurasiatică se comprimă la sud de Iberia. Utilizând zeci de ani de date seismice și măsurători prin satelit, cercetătorii au urmărit deformările scoarței dintre sudul Spaniei și nord-vestul Africii. Astfel, s-a concluzionat că forțele rezultate rotesc Peninsula Iberică.
Ce semnifică, de fapt, rotirea unei peninsule
Peninsula Iiberică nu se învârte ca un titirez, nu parcurge un cerc complet într-o viață de om. Dar blocul tectonic pe care se află Spania și Portugalia se rotește foarte lent, într-un ritm detectabil doar cu instrumente foarte sensibile. Pe parcursul sutelor de mii ori a milioanelor de ani, această mișcare minusculă poate să deplaseze țărmuri și lanțuri muntoase pe distanțe mari.
Mișcarea plăcilor tectonice poate fi gândită ca o coajă crăpată ce plutește pe un strat mai adânc, gros și lent curgător. Coaja este împărțită în plăci mari care poartă continentele și oceanele și se deplasează unele față de altele cu câțiva milimetri pe an.
În zona Strâmtorii Gibraltar și a vestului Mediteranei, presiunea constantă dintre plăcile din Africa și Eurasia acumulează tensiuni în roci, fiind eliberate uneori sub formă de cutremure.
Cum au măsurat rotația lentă
Echipa de cercetători a lui Madarieta a analizat câteva decenii de date, cu privire la cutremurele din vestul Mediteranei. Fiecare cutremur lasă o ”amprentă” ce indică felul în care rocile au fost comprimate, întinse ori răsucite în adâncime.
Prin suprapunerea a mii de astfel de semnale, cercetătorii au făcut o hartă, cu detalii, a tensiunilor din scoarța terestră din jurul Peninsulei Iberice.
Harta a fost comparată cu date de la stații de poziționare prin satelit, asemănătoare GPS-ului, amplasate în Spania, Portugalia, Maroc, precum și în zonele maritime apropiate. Instrumentele măsoară deplasări de ordinul milimetrilor pe an, arătând unde solul este întins, comprimat sau deplasat lateral.
Combinarea celor două tipuri de date a permis găsirea zonelor cu cele mai mari forțe tectonice și a felului în care suprafața reacționează la acestea.
Studii GPS anterioare, publicate în anul 2011, indicaseră deja că în regiune există blocuri mai mici de scoarță ce se mișcă, se rotesc independent. Noul studiu corelează aceste mișcări cu tipare detaliate de stres și deformare și confirmând că Peninsula Iberică se rotește în sensul acelor de ceasornic.
Importanța mișcărilor pentru riscul seismic
Spania, Portugalia și Marocul sunt regiuni cunoscute și pentru activitatea seismică, chiar dacă majoritatea seismelor sunt slabe. Noile hărți ale tensiunilor din scoarță arată unde presiunea este cea mai mare, dar și unde ar putea exista falii ascunse. Aceste date ajută la direcționarea cercetărilor de teren și la găsireea urmelor unor cutremure vechi în sedimente ori pe țărmuri.
Informațiile sunt importante pentru hărțile de risc seismic, pentru reglementările de construcție din Lisabona, Sevilla ori Granada. Studiul afirmă și că zone care sunt aflate departe de limitele evidente ale plăcilor tectonice ar putea fi expuse unor tensiuni semnificative, inclusiv în interiorul continentului, scrie sursa citată.