„Zombie filler” sau utilizarea de țesut sterilizat a unui cadavru este ultima modă în chirurgia cosmetică, scrie The Guardian.
Cum se utilizează țesutul de la cadavre
O procedură de ultimă generație este din ce în ce mai utilizată de persoanele care doresc să-și păstreze un aspect cât mai tânăr: o substanță care utilizează țesut adipos prelevat de la cadavre.
Până acum, chirurgii esteticieni foloseau transferuri de grăsime, ceea ce înseamnă că grăsimea era extrasă dintr-o parte a corpului unei persoane (de obicei prin liposucție) și apoi reinjectată în zonele care necesită un lifting puțin mai mare. Pentru femei: buzele, sânii și fesele, iar la bărbați, adesea pectoralii, bicepșii și gambele.
Dar această procedură vine să schimbe regulile. Astfel, cei care nu doresc să-și preleveze propria grăsime - sau, în cazul multor pacienți, nu au suficientă grăsime corporală - pot primi acum o serie de injecții din surse externe - de la donatori decedați.
Procedură tot mai populară
De la începutul anului 2025, această procedură a fost cea mai populară printre femeile care caută să-și mărească sânii sau fesele, dar și bărbații sunt interesați de astfel de proceduri. Interesul este alimentat de standardele corporale masculine actuale, promovate de eroii corpolenți ai blockbusterelor moderne Marvel Comics, și de tendința online actuală de „looksmaxxing” - care promovează importanța socială a „optimizării” atractivității fizice și a fost descrisă ca fiind o formă de dismorfie corporală masculină, potrivit medicului chirurg Douglas Steinbrech.
Broșurile distribuite chirurgilor și clinicilor interesate de către producător susțin siguranța și sterilitatea produselor. Procesul de purificare este unul dintre factorii care fac procedura atât de inovatoare, potrivit acestor materiale. Majoritatea celorlalte donații alogene - adică cele provenite din surse din afara propriului corp al pacientului - necesită compatibilitate.
Donațiile de sânge, organe și anumite țesuturi necesită criterii de potrivire diferite, pentru ca sistemul imunitar al pacientului receptor să nu le identifice ca pe o amenințare și să le atace.
Pentru a preveni acest lucru, substanța este menținută sub ceea ce se numește „pragul de imunogenitate” al ADN-ului. Grăsimea, în sensul cel mai elementar, este curățată de orice urme ale donatorului.
În acest fel, sistemul imunitar al pacientului nu va declanșa tipul de răspuns defensiv pe care îl merită de obicei un agent patogen străin.
Citește și: Cum să obții o piele strălucitoare prin alimentație