De la „ceasul amenințării” și decizia politică până la formula ACT (Anticipare, Concept/Capabilități, Talente) și incidentele cu drone din regiune, doi foști lideri militari și de securitate ai Alianței arată unde se joacă viteza de reacție a Europei.
Generalul Philippe Lavigne, fost comandant suprem al Transformării Trupelor Aliate, fost şef de stat major al forţelor aeriene şi spaţiale franceze, şi David Cattler, fost secretar general adjunct pentru informaţii şi securitate la NATO şi fost director al DCSA (Agenţia pentru Apărare, Contrainteligenţă şi Securitate) din SUA, au arătat ce trebuie să facă NATO pentru a transforma lecţiile din Marea Neagră în capabilităţi reale de luptă şi de răspuns în faţa ameninţării tot mai mari a Federaţiei Ruse.
"Principala provocare a NATO în prezent nu este lipsa conștientizării strategice. Ci transpunerea acestei conștientizări strategice în decizii luate la timp, în capabilități și în acțiune colectivă. Cred că înțelegem foarte bine disponibilitatea Rusiei de a folosi forța militară, constrângerea, sabotajul, operațiunile cibernetice și alte instrumente hibride. Înțelegem că tehnologia transformă natura conflictului. Însă a înțelege o amenințare și a răspunde eficient la acea amenințare sunt două lucruri complet diferite", a declarat David Cattler la Bucharest Forum 2026.
Situaţia din Marea Neagră provoacă îngrijorări reale. Exemplu din Olanda
David Cattler a reacţionat cu privire la îngrijorările provocate de situaţia din Marea Neagră şi a venit cu exemplul personal din Olanda, acolo unde a fost întrebat cât timp mai au Ţările de Jos pentru a-şi consolida puterea de descurajare înainte de un conflict deschis.
"Permiteți-mi să spun mai întâi ce m-a frapat în discuțiile din ultima zi și jumătate. În primul rând, sentimentul de urgență pe care l-am perceput în discuțiile despre securitatea Mării Negre. Oamenii sunt profund îngrijorați de deteriorarea mediului de securitate din regiunea Mării Negre, de extinderea campaniei hibride a Rusiei în întreaga Europă și de ceea ce majoritatea percep ca fiind o dificultate în mobilizarea unui răspuns eficient, și în special a unui răspuns colectiv eficient. Unii se întreabă, de asemenea, dacă instituțiile noastre apreciază pe deplin această urgență.
Acest lucru îmi amintește de o conversație pe care am avut-o la Amsterdam în septembrie, în care am fost întrebat cât timp mai are Olanda la dispoziție pentru a se pregăti să își consolideze descurajarea înaintea posibilității unui conflict deschis. Iar răspunsul meu a fost că nu mai au timp deloc. Asta nu înseamnă că un război convențional este inevitabil sau iminent. Ceea ce am vrut să spun este că luxul de a ne pregăti pentru amenințări viitoare într-un mediu de pace relativă a dispărut. Trebuie să fim conștienți de acest lucru și să ne pregătim pentru un conflict viitor în timp ce ne confruntăm deja astăzi cu operațiuni ostile", a explicat acesta.
Ticăitul” din sală: de ce nu mai are NATO luxul pregătirii lente în fața amenințărilor hibride
NATO nu mai are timp de pregătire lentă în faţa ameninţărilor, spune David Cattler. Acesta spune că deja bat cel puţin două ceasuri, iar primul este cel al ameninţării.
"Acum, auziți ticăitul din această sală? Și nu cred că este doar inima mea pentru că sunt pe scenă. Cred că, dacă ascultați cu atenție, puteți auzi ticăitul a cel puțin două ceasuri.
Primul ceas este ceasul amenințării. Rusia este deja activă prin constrângere, sabotaj, operațiuni cibernetice și violență. Acest ceas nu va sta după noi.
Al doilea ceas este ceasul capabilităților. Acesta reprezintă timpul necesar pentru a lua decizii, a construi capacitate industrială, a achiziționa echipamente, a instrui forțele și a ne pregăti instituțiile. A-ți dori să ai aceste lucruri, și chiar a le finanța, nu este același lucru cu a le avea efectiv. Toate acestea necesită timp. Nu putem dicta ritmul amenințării, dar putem și trebuie să ne accelerăm propriul răspuns.
Și dacă stați să vă gândiți, există un al treilea ceas, implicit în descrierea primelor două. Acesta este ceasul deciziei, timpul de care au nevoie liderii politici pentru a lua aceste decizii împreună, pentru a direcționa aceste acțiuni și pentru a se asigura că sunt puse în aplicare. Fiecare întârziere consumă timp pe care nu îl mai putem recupera", a declarat David Cattler.
Europa recunoaşte ameninţările, dar asta nu înseamnă că le descurajează
David Cattler atrage atenţia asupra modului în care Europa se raportează la ameninţările hibride şi nu numai. În ciuda faptului că acestea sunt mai uşor de recunoscut, asta nu înseamnă că sunt la fel de uşor de descurajat.
"O mare parte din cariera mea s-a desfășurat în domeniul informațiilor și securității, chiar la intersecția dintre intelligence, politici publice, operațiuni militare și leadership instituțional. O lecție iese cu adevărat în evidență, și este un exercițiu lucid, dar dur pentru mine să o spun: serviciile de informații pot crea un avantaj, dar rareori sunt instituția care ia decizia în numele națiunii cu privire la lucrurile pe care tocmai le-am descris. Intelligence-ul poate avertiza un decident politic, poate clarifica o situație, poate explica contextul și identifica vulnerabilitățile. Dar informațiile, singure, nu pot descuraja un adversar, nu pot produce capabilități militare și nu pot garanta consensul politic. Aceste rezultate necesită leadership, resurse, instituții și angajament colectiv.
Cred că am devenit din ce în ce mai eficienți în a recunoaște activitățile ostile, dar recunoașterea și atribuirea lor nu produc automat descurajare. Așadar, ideea pe care aș dori să v-o transmit foarte clar este că pericolul pe care îl văd nu este pur și simplu faptul că nu reușim să recunoaștem amenințarea. O recunoaștem clar, dar există în continuare riscul să nu facem nimic în privința ei și să nu acționăm coerent și la timp.
Evident, NATO este extraordinar de capabil, dar națiunile sunt cele care iau deciziile în cadrul NATO și națiunile sunt cele care alocă resursele. Națiunile livrează capabilitățile", a mai spus Cattler.
Conceptul ACT, lecţie pentru dezvoltarea apărării
Gen. Phillipe Lavigne a îndemnat Europa să îşi gândească viitoarea apărare prin plecarea de la conceptul ACT.
"Vreau doar să împărtășesc câteva lecții pe care le-am învățat din NATO, din procesul de transformare al Alianței, dar și din a doua mea viață profesională, în care ofer consultanță pentru startup-uri, fonduri de capital de risc și think tank-uri.
Permiteți-mi să folosesc acronimul ACT, pentru că ACT înseamnă Allied Command Transformation (Comandamentul Aliat pentru Transformare), pe care l-am condus, şi foloseşte A de la anticipare, C de la concept și capabilități și T de la talente, deoarece nimic nu se întâmplă fără oameni talentați. Nu este o listă exhaustivă de lecții, ci doar câteva puncte esențiale.
A – Anticipare
Construiți prognoză strategică, identificați megatendințele și împărtășiți-le pentru a contracara incertitudinea. Evaluați aceste megatendințe în fiecare an, deoarece vă vor ajuta să gestionați incertitudinea. Aduceți împreună organizațiile de știință și tehnologie, cercetarea-dezvoltarea (R&D) și mediul academic pentru a vă susține viziunea și strategia. Nu lăsați cercetarea să spună doar „e bine să ne gândim la tehnologia cuantică” — avem nevoie de tehnologie cuantică în apărarea și securitatea noastră. Deci conectați-le.
C – Concept și Capabilități
Concept: Mai ales în această lume marcată de diviziuni, incertitudine și impredictibilitate, este vorba despre gestionarea dinamicii escaladării. Lucrați la asta. Antrenați-vă pentru asta. Este ceva ce trebuie să facem ca echipă, dar și individual. Aici sunt incluși și liderii noștri politici, și ei trebuie pregătiți pentru gestionarea dinamicii escaladării. Dați viață operațiunilor multi-domeniu. Nu este vorba doar despre aer, uscat, mare, spațiu cibernetic și spațiu cosmic, ci și despre alte instrumente de putere, instrumente economice, instrumente digitale, diplomație tehnologică, și scurtați procesul de valorificare a lecțiilor învățate.
Dezvoltarea capabilităților: Mai ales când instituțiile se mișcă lent. Este vorba despre construirea interoperabilității prin proiectare (interoperability by design). Astfel, veți lupta împreună cu ceea ce aveți și veți fi mai puternici decât adversarul. De asemenea, înseamnă arhitectură deschisă: trebuie să gândim în termenii conectării oricărui senzor la orice efector. Apoi, trebuie să scurtați ciclul de la idee la capabilitate. Gândiți-vă la masă accesibilă ca preț și masă consumabilă. Adoptați o mentalitate de tipul „suficient de bun”. Nu ne dorim grădina franțuzească perfectă, vrem doar ceva suficient de bun pentru a produce efectul dorit. Gândiți-vă la un continuum de experimentare. Acesta este modul în care deveniți mai rapizi. Când spun asta, mă refer la faptul că nu trebuie să așteptați ca instituția să facă ceva, acționați, iar asta vă va ajuta să vă mișcați repede.
Un alt lucru extrem de important pe care trebuie să îl construiți acum este cooperarea civil-militară. Când mă gândesc la domeniul spațial, în armată suntem în urma sectorului civil, motiv pentru care apelăm la operațiuni spațiale comerciale. La fel stau lucrurile și în IT, după cum s-a discutat în panelul foarte bun de dinainte. Și, desigur, accelerați transformarea digitală, pentru că astăzi totul se bazează pe date (data-centricity) și pe software (software-centricity). Fără acestea, va fi greu să fim rapizi și inteligenți.
De asemenea, este vorba despre crearea unui ecosistem în care utilizatorul final, industria și investitorii stau la aceeași masă. Și nu doar investitorii publici, ci și cei privați. Este un lucru necesar și vă va ajuta în special în implementarea inovației.
T – Talente
Aș avea foarte multe de spus aici. Educați-ne militarii în privința tehnologiei, dar și liderii. Uneori aceștia rămân în urmă în a înțelege ce înseamnă tehnologia cuantică, biotehnologia și, desigur, transformarea digitală. Gândiți neconvențional. Vorbim mereu despre asimetrie, dar și noi putem crea asimetrie, putem complica calculele adversarului. De asemenea, trebuie să mergem pe principiul subsidiarității. Adică, dacă vreți să vă mișcați repede și aveți oameni foarte talentați la nivel tactic, oferiți-le autonomie și vor face lucruri extraordinare", a declarat gen. Philippe Lavigne.
Atacurile din Marea Neagră, dronele care zboară deasupra României, eşec al descurajării?
Cei doi specialişti în domeniul militar au fost întrebaţi dacă atacurile din Marea Neagră, dar şi rănirea oamenilor din România prin atacuri cu drone şi uciderea unor marinari în ape teritoriale NATO, reprezintă un eşec al descurajării.
"Ei bine, nu cred că este un eșec al descurajării, pentru că descurajarea înseamnă ceva mult mai amplu. Aici este vorba despre viteza cu care dezvoltăm capabilități împotriva acestui nou tip de amenințare. De aceea vorbesc atât de mult despre un continuum de experimentare, integrarea inovației, mentalitatea de „suficient de bun” și despre a eșua, a învăța repede și a o lua de la capăt. Deci ideea mea este că nu e vorba de un eșec al descurajării, deoarece avem o Alianță de succes de foarte mulți ani. Astăzi asistăm la o destabilizare sub pragul războiului. Așadar, trebuie să fim mai rapizi astăzi pentru a dezvolta capabilitățile necesare contracarării acestui tip de amenințare", a replicat Generalul Philippe Lavigne.
"Sunt de acord, deși aș merge într-o direcție ușor diferită și aș spune că orice pierdere de vieți omenești sau vătămare adusă cetățenilor țărilor noastre este intolerabilă. Și cred că trebuie să fie foarte clar că este intolerabilă. Am în vedere faptul că nu doar români au fost uciși, ci și polonezi — vă amintiți, lucrând pe un câmp și uciși de resturile unei rachete S-300 la începutul războiului. Am avut drone și rachete care au zburat spre Polonia, Republica Cehă, Croația și în multe alte locuri din jur.
Și, îmi pare rău, nu sunt convins că toate acestea sunt accidentale. Nu sunt convins că sunt doar lucruri care s-au întâmplat pentru că are loc un război. Războiul este ilegal și nu ar trebui să aibă loc deloc. Este vina Moscovei și responsabilitatea Moscovei să se asigure că aceste atacuri nu au loc. Iar ei înrăutățesc situația orchestrând și desfășurând o campanie coordonată a ceea ce numim război hibrid sau război din umbră — spuneți-i cum doriți. Esențial este că reprezintă o formă de război.
Așadar, da, avem provocările tehnologice privind ceea ce trebuie să facem pentru a asigura capabilitățile de a detecta, monitoriza și neutraliza mai bine aceste amenințări. Dar cred că există o provocare și mai mare, care este prin natura ei politică: Ce este acest fenomen cu care ne confruntăm și cum ar trebui să îl numim? Ne limităm singuri limitând definiția. Și cred că a trecut de mult momentul să preluăm din nou inițiativa și să ripostăm foarte ferm", a completat şi David Cattler.
Puncte în plus pentru Germania, după atacul de pe aeroportul din Leipzig
În vară, pe aeroportul din Leipzig a fost descoperită o dronă cu explozibil, iar mai multe încărcături de acest fel au fost descoperite de anchetatori şi în zona limitrofă. David Cattler spune că Germania a acţionat corect când a acuzat direct Rusia pentru aceste fapte.
"Cred că atribuirea vinovăției către Moscova de către cancelarul german pentru atacul de la Leipzig a fost un act extrem de important. Iar modul în care cancelarul și-a ales cuvintele pentru a descrie acest lucru drept un atac orchestrat, o campanie orchestrată, este plin de semnificație. Nu cred că Europa NATO poate combate o campanie rusească, pentru că exact asta este, fără o campanie proprie care să plaseze aceste atacuri în contextul politic și militar adecvat și să reacționeze în consecință. Și îmi doresc să ne mișcăm mai repede împreună în această privință, pentru că nu ar trebui să mai existe nicio pierdere de vieți omenești", a încheiat David Cattler.