Reziliența este corelată negativ cu psihopatologia și corelată pozitiv cu o stare bună de sănătate mentală, flexibilitate și capacitate de adaptare. Persoanele reziliente tind, conform Psychology Today, să poată vedea perspectiva celuilalt în timpul conflictelor, să rezolve problemele în timp și să aibă mai multe rezultate pozitive în viață decât negative.
Sănătatea mentală bună este legată de reziliență. Majoritatea oamenilor se simt deprimați sau anxioși la un moment dat, însă persoanele reziliente mental folosesc resursele pe care le au pentru a se îmbunătăți. De exemplu, pentru că tind să aibă maturitate emoțională, ele văd realitatea așa cum este, cer sprijin atunci când au nevoie și acționează pentru a-și rezolva problemele.
Persoanele reziliente mental nu se confruntă, de obicei, cu imaturitate emoțională, care este frecvent un semn al psihopatologiei mai severe, inclusiv al mai multor tulburări de personalitate. Persoanele imature emoțional pot vedea lucrurile doar din propria perspectivă, pot considera că problemele lor sunt mai mari decât ale altora și pot da vina pe ceilalți pentru probleme create de ele însele. În plus, percepția lor asupra realității este adesea dominată de ceea ce „simt”, nu de fapte și realitate.
Așadar, cum reușesc persoanele reziliente să își revină atât de bine după dificultăți? Adesea, prin manifestarea următoarelor caracteristici.
CITEȘTE ȘI: Cele patru chei pentru a trăi mai mulți ani: Doar 20% depinde de ADN-ul tău
Se raportează la realitate așa cum este
Persoanele reziliente mental analizează faptele, cercetările și feedbackul primit de la specialiști și persoane apropiate. Ele nu modifică mental trecutul sau realitatea și nu cred în reinterpretări ale evenimentelor deja petrecute.
Confruntarea cu realitatea include adesea planificare, înțelegerea situației și consultarea frecventă cu ceilalți, astfel încât să fie pregătite pentru consecințele propriilor comportamente și pentru ceea ce viața le poate aduce.
Acceptă consecințele propriilor alegeri
Își asumă responsabilitatea pentru acțiunile lor și pentru efectele deciziilor luate. Nu ignoră durerea sau dificultățile apărute ca rezultat, nu adoptă rolul de „victimă” și nu dau vina pe alții pentru problemele pe care le creează singuri.
De asemenea, manifestă autocompasiune în perioadele dificile și depun efort pentru a face tot ce pot în orice context.
Au capacitatea de a se automonitoriza
Automonitorizarea înseamnă conștientizarea propriului comportament, a emoțiilor și a gândurilor, precum și reglarea reacțiilor în funcție de cerințele situației.
Sunt proactivi în raport cu problemele lor și cer ajutor atunci când este necesar. Își asumă responsabilitatea pentru acțiuni și înțeleg modul în care acestea îi afectează pe ceilalți.
Au capacitatea de a se autocorecta
Își ajustează reacțiile în funcție de fiecare situație, pentru a produce consecințe pozitive.
Pentru că învață din greșeli, ajung să genereze mai multe rezultate pozitive decât negative în viața lor. Sunt persoane de încredere și constante în comportamentele și limitele lor.
Pot da sens experiențelor dureroase din trecut și au un cadru prin care înțeleg evenimentele negative
Transcendența este necesară pentru reziliență.
„Nu poți rezolva o problemă la același nivel de conștiință la care a fost creată” (Einstein).
Persoanele reziliente mental reușesc să depășească experiențele negative în mai multe moduri și transformă situațiile dificile în oportunități de creștere.
De exemplu, Beethoven a compus Simfonia a IX-a canalizând disperarea provocată de pierderea auzului, transformând o limitare majoră într-o contribuție importantă pentru muzică și artă.
Persoanele puternice mental încearcă adesea să folosească propriile experiențe de suferință pentru a-i ajuta pe alții.
Nu funcționează pe baza realismului afectiv. Pot separa emoțiile de fapte
Realismul afectiv apare atunci când realitatea este interpretată exclusiv prin ceea ce o persoană „simte” în legătură cu evenimentele. În acest tip de gândire, emoțiile domină și pot distorsiona percepția asupra realității, deoarece totul este filtrat printr-o perspectivă emoțională.
Deși și persoanele mental puternice pot fi copleșite de emoții, ca oricine altcineva, ele testează realitatea. Aceasta este capacitatea de a diferenția între trăirile interne și lumea externă. Astfel, își pot activa constant gândirea rațională.
Revenirea la gândirea rațională după o perioadă scurtă și aplicarea logicii și a faptelor într-o situație sunt importante atât pentru maturitatea emoțională, cât și pentru reziliența mentală.
Se raportează la trecut și nu își reprimă experiențele
Recunosc și gestionează evenimentele emoționale dificile din trecut și înțeleg că acestea pot influența funcționarea prezentă. Printre semnele reprimării emoțiilor sau traumelor se pot număra mâncatul excesiv, tulburările alimentare, consumul de alcool sau droguri ori alte comportamente compulsive sau problematice.
Persoanele puternice mental caută ajutor specializat sau găsesc alte modalități de a procesa durerea, cum ar fi sprijinul din partea celor de încredere, scrisul sau practicile de autoîngrijire. Prin procesarea acestor experiențe și a traumelor, ele evită acumularea unor probleme mai mari pe termen lung.