Poliţiştii spun că adolescentul ar fi căzut în gol și nu se exclude varianta sinuciderii. În ultimele zile, adolescentul a avut un comportament normal și azi urma să meargă la şcoală împreună cu un coleg, dar l-a anunțat, printr-un mesaj, să nu îl aştepte pentru că nu mai ajunge.
Tatăl adolescentului a primit alertă pe telefon, prin intermediul catalogului electronic, că fiul său nu a mers, luni, la şcoală. Vezi detalii aici!
Explicațiile din spatele unui asemenea gest
L-am contactat pe psihologul Radu Leca, pentru a afla cum poate un elev, care aparent are totul, să facă un asemenea gest.
”Când un copil își provoacă rău (tăieturi, lovituri, arsuri, zgâriat intenționat, smuls păr etc.), de cele mai multe ori nu e „ca să atragă atenția” în sensul superficial al expresiei, ci un semnal că nu are încă alte instrumente ca să gestioneze ceva care îl copleșește. E un limbaj al durerii emoționale.
De ce ar face asta un copil? (perspectiva psihologică)
Autovătămarea (non-suicidal self-injury, NSSI) este, la mulți copii și adolescenți, o strategie de reglare emoțională – una riscantă și nesănătoasă, dar care „funcționează” pe termen scurt prin:
- reducerea tensiunii interioare;
- crearea unei senzații de control;
- „anestezierea” unei dureri psihice;
- comunicarea unei suferințe când cuvintele lipsesc”, a declarat psihologul Radu Leca.
Nevoie crucială de o campanie anti-suicid
”Important: autovătămarea și intenția suicidară sunt lucruri diferite, dar pot coexista. Orice autovătămare merită luată în serios.
Suicidul se conectează cu dorința de control când viața pare scăpată de sub control. Dacă în jur e haos (conflicte, instabilitate, bullying, presiune școlară), corpul devine „locul” unde copilul simte că poate decide ceva. E o formă de: „Măcar aici pot controla. Viața sau Moartea”
Copiii cu un critic interior dur (perfecționiști, crescuți în critică, sau care au trăit respingere) pot simți că „merită”. Rușinea e o emoție grea și tăcută: „Sunt defect, durerea pare un efect repetat”. Unii copii cu intenții suicidale nu simt nimic sau se simt „deconectați” de corp. Autovătămarea poate fi o încercare de a simți ceva real: „Măcar durerea îmi spune că exist”.
Durere psihică din traumă sau stres cronic. Istoric de abuz, neglijare, pierderi, divorț conflictual, violență domestică, bullying, discriminare, identitate respinsă etc. pot sta la bază. Autovătămarea devine o cârjă, suicidul urmează….
Avem mare nevoie de o campanie anti-suicid”, a punctat psihologul Radu Leca, pentru DC News.