Continentul african se fragmentează mai repede decât credeau, inițial, geologii. O ruptură activă a atins un „prag critic” și se va destrăma curând, formând un nou ocean, potrivit acestora.
Totuși, „curând” este un termen relativ - întrucât va mai dura câteva milioane de ani, însă la scara geologică acesta este un moment extrem de scurt.
Descoperire geologică importantă în Africa de Est
„Am descoperit că procesul de riftare în această zonă este mai avansat, iar scoarța este mai subțire decât și-a imaginat oricine. Africa de Est a progresat mai mult în acest proces decât se estima anterior”, a declarat Christian Rowan, geolog la Universitatea Columbia.
„Africa de Est a progresat mai mult în procesul de rifting decât se credea anterior”, potrivit sciencealert.
Cel mai interesant aspect despre această descoperire îl reprezintă implicațiile sale pentru propria noastră istorie. Zona de Rift Turkana din Kenya este bogată în fosile de hominizi timpurii, ceea ce implică faptul că a reprezetat un loc-cheie pentru evoluția umană.
Însă noua descoperire sugerează că regiunea nu a fost neapărat mai importantă pentru strămoșii noștri decât oriunde altundeva în Africa - dimpotrivă, este posibil ca aceste procese geologice să fi creat condiții foarte favorabile pentru fosilizare.
Africa se fragmentează mai repede decât se aștepta
Aranjamentul actual al continentelor de pe Pământ ni se pare o constantă, dar ele se mișcă mereu, deși extrem de lent.
Acum mai bine de 200 de milioane de ani, toate erau unite într-un singur supercontinent și se prezice că, în viitorul îndepărtat, acestea vor ajunge să se reunească.
Acolo unde se întâlnesc două plăci tectonice, se formează munți. Unde se depărtează, se nasc oceane.
Sistemul Riftului Est-African este un exemplu clar al celui de-al doilea. Placa africană se divide în prezent în două: masiva placă nubiană din vest, care cuprinde cea mai mare parte a continentului; și placa somaleză, mai mică, care cuprinde o mare parte din coasta de est și insula Madagascar.
Pentru noul studiu, oamenii de știință s-au concentrat pe o parte specifică a acestui sistem: Riftul Turkana, care se întinde pe sute de kilometri prin Kenya și Etiopia. Echipa a analizat măsurătorile seismice efectuate anterior în regiune și a calculat grosimea scoarței de acolo. Și s-a constatat că este mult mai subțire decât se aștepta: doar aproximativ 13 kilometri grosime în centrul riftului. Prin comparație, la margine scoarța depășește 35 de kilometri.
Când scoarța dintr-o zonă de rift devine mai subțire de aproximativ 15 kilometri, înseamnă că a intrat într-o fază numită „necking” (subțiere accentuată). După ce ajunge în acel punct, o ruptură continentală este aproape inevitabilă.
„Cu cât scoarța devine mai subțire, cu atât devine mai slabă, ceea ce contribuie la continuarea riftării”, a mai punctat geologul.
Când se va naște un nou ocean
În câteva milioane de ani, procesul va trece la etapa următoare: „oceanizarea”. Așa cum sugerează numele, este faza în care se formează un nou ocean.
Scoarța se va întinde atât de mult încât magma va ieși la suprafață, se va acumula și se va răci, formând un bazin. Acesta va deveni un nou fund oceanic, pe măsură ce apa din Oceanul Indian va pătrunde în zonă.
Acest proces a început deja în Depresiunea Afar, din nord-estul Africii, aproape de Marea Roșie.
Cercetătorii estimează că Riftul Turkana a intrat în această fază în urmă cu aproximativ 4 milioane de ani, după o perioadă intensă de activitate vulcanică. Interesant este că acest moment coincide cu vârsta celor mai vechi fosile de hominizi descoperite în zonă.
Cel mai probabil nu este o coincidență, spun cercetătorii. Pe măsură ce riftul a început să se subțieze, acumularea de sedimente a crescut, creând condiții ideale pentru conservarea fosilelor și pentru păstrarea unei arhive detaliate a vieții din acea perioadă.
Citește și: Planul NASA pentru o bază lunară ridică riscuri serioase pentru echipaj