Adelin Petrișor, reporter cu banderolă în "Țara unui singur gras"

Adelin Petrișor e Reporter. Dacă nu v-a convins până acum, după numeroasele reportaje de un profesionalism recunoscut nu de puține ori și prin premii, citiți despre vizita sa în țara comunistă unde decalogul presei începe cu "No picture, mister": Coreea de Nord.

Buzoianul este poate cel mai cunoscut corespondent de război al României. Irak, Afganistan, Siria și alte locuri unde pământul este presărat cu srapnel. A simțit furia protestatarilor din Piața Tahrir și a dormit sub cerul liber împreună cu pușcașii marini americani. După toate teatrele de război, s-a chinuit vreo 6 ani să ajungă în teatrul utopiei totalitariste.

Adelin Petrișor povestește în cartea "Țara unui singur gras", apărută la editura Polirom, vizita sa de o săptămâna în țara dinastiei Kim. După moartea lui Kim Jong Il, Coreea de Nord a rămas să fie condusă de fiul acestuia, Kim Jong Un. Un tânăr dictator despre care informațiile se obțin greu. Presa internațională nu a aflat nici acum cu exactitate câți ani are nepotul "președintelui etern", Kim Ir Sen. Jurnalistul ajunge la Phenian în 2012, an în care se sărbătorea centenarul nașterii unuia dintre prietenii lui Nicolae Ceaușescu, Kim Ir Sen. Ceaușescu găsea că modelul comunist tapițat de omologul său nord-coreean s-ar putea aplica și în România. "Botezul" a fost făcut la București prin Tezele din Iulie în 1971.

Cei peste 100 de ziariști ajunși în Coreea de Nord poartă la mână banderole de culoare albastră cu inscripția "presă". Nu pentru a-i privilegia în vreun fel, ci pentru a le semnala celor care îi întâlnesc că străini curioși sunt pe pământul regimului și pot deveni iscoditori. Străinii au în capitala nord-coreeană chiar și un hotel numai pentru șederea lor: Yanggakdo. Acolo sunt cazați Adelin Petrișor și operatorul său, Cătălin "Grasu" Popescu, responsabilul cu replicile savuroase și umorul de-alungul vizitei.

Adelin Petrișor descoperă un stat obosit de atâta comunism. Aproape 60 de decenii s-au scurs de instaurarea regimului. La doar câteva ore de la aterizare, reporterul se întreabă dacă în Coreea de Nord culorile sunt interzise prin lege. Corsetul totalitarismului aproape și-a sufocat cetățenii. Mâncarea e cartelată, copiii suferă de subnutriție, iar oamenii nu au voie să le vorbească jurnaliștilor decât foarte scurt, și doar în cuvinte elogiatoare pentru regim.

Jurnalistul român și-a șlefuit simțul reportericesc în mulți ani de muncă "de teren". E un observator desăvârșit. În această cartea surpinde câteva episoade definitorii pentru ceea ce înseamnă Coreea de Nord. Unul dintre acestea se petrece atunci când o mână de miliari, înarmată cu ligheane și cârpe, strânge apa adunată în mici gropi de pe bulevardul pe care urma să calce "pufosul" Kim Jong Un.

Libertatea ziariștilor străini se limitează la ce le permite și îi sfătuiește ghidul să facă. Fiecare grup de jurnaliști are un astfel de îndrumător. Ghidul lui Adelin și Cătălin se numește Ri, un angajat al ministerului de Externe nord-coreean. Între pasaje despre dezolanta viață a nord-coreenilor de rând, nu poți să nu zâmbești la schimbul de replici dintre Ri și operatorul "Cotolin", care se specializează în a-i arunca săgeți ghidului.

Specificul regimului de la Phenian își prezintă esența la parada militară în cinstea lui Kim Ir Sen, de la a cărui naștere se împlineau 100 de ani. Un milion de oameni îl aclamă pe moștenitor. Epuizați după multe zile de repetiții, unii moțăie în picioare, în poziție de drepți. Adelin Petrișor și "Grasu'" nu ratează acest tablou al infamului comunism, pentru a concluziona, ulterior, că în Coreea de Nord nu este nimic de invidiat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News