Majoritatea românilor preferă să călătorească în statele Uniunii Europene acolo unde la trecerea frontierei este necesar doar actul de identitate și, mai nou, prezența unui certificat verde care să ateste vaccinarea de coronavirus sau un test negativ. De asemenea, o parte dintre cetățenii României merg și în alte țări occidentale, cu pașaportul, fără a întâmpina mari probleme la trecerea frontierei care de cele mai multe ori se face pe cale aeriană.
O călătorie terestră în Ucraina, stat vecin al României la nord și la est, te poate arunca în „Mitul lui Sisif“ dacă nu știi „tradiția“ de la graniță.
Prin ce am trecut la Vama Siret
A fost pentru prima dată când am călătorit în Ucraina, dornic fiind să ajung la Cernăuți, oraș aflat în componența României până la jumătatea secolului trecut. Vama Siret e cea mai la îndemână, cea de la Vicovul de Sus urmând a fi deschisă în perioada următoare.
Știam că ucrainienii cer pașaport, test rapid COVID-19 tradus în engleză, indiferent dacă ești vaccinat sau nu, și o asigurare de călătorie care se încheie la graniță. Astfel, după ce am primit rezultatul unui test rapid efectuat în Rădăuți, m-am îndreptat spre minunata frontieră. După ce în partea română controlul a decurs fără probleme, am ajuns la o barieră, aproape de vama ucraineană, iar un bărbat îmbrăcat în militar stătea de partea cealaltă și se uita la mașină. A stat un timp, după care a venit și ne-a întrebat câți suntem. S-a uitat rapid pe pașapoarte și ne-a dat o hârtie pe care era scris numărul de călători.
Trecuți de barieră, am ajuns în vamă, am dat pașapoartele, testele COVID-19 și am fost întrebat: „Asigurare?“. Am încercat să îi explic că din câte știu asigurarea se încheie la vamă, însă vameșul parcă nu înțelegea nici româna, nici engleza. După câteva insistențe, mi-a spus tranșant: „Înapoi în România“. Am luat decizia să mă întorc în țară pentru a putea să închei o asigurare de călătorie.
Fiind deja ora 17:00, m-am gândit că nu voi mai găsi niciun broker pentru a putea încheia o poliță de asigurare. Totuși, nu mare mi-a fost mirarea ca, după o scurtă căutare pe Internet, să găsesc exact în orașul Siret un broker care avea programul până la ora 22:00. Parcă era pregătit pentru astfel de situații. Sîc!
Trebuie să știi „tradiția“
Ajuns la broker, am înțeles că respectiva asigurare este o chestie nouă introdusă de ucraineni, dar care poate fi evitată printr-o mică atenție plasată în pașaport. „Asta e tradiția la ei“, mi-a spus, amuzat, brokerul. „Dacă le puneați 100 de lei în pașaport, nu vă mai trebuia nici asigurare, nici test COVID-19. Te șicanează până le dai bani“. Știind că nu sunt un om care să dea șpagă și având dorința de a trece perfect legal de partea cealaltă, am încheiat asigurarea și m-am îndreptat din nou spre graniță.
Ajuns iar în vama ucraineană, după ce am trecut de același bărbat îmbrăcat în militar care mi-a dat o hârtie cu numărul de călători, merg cu pașapoartele la ghișeu și îi spun vameșului: „Acum am asigurarea“. Deși în urmă cu o oră nu știa deloc limba română, de data aceasta mi-a răspuns: „Foarte bine“. A verificat pașapoartele, m-a întrebat dacă sunt „prima dată în Ucraina“, după care mi-a urat „Drum bun!“ într-o română perfectă. Nici nu s-a uitat pe asigurare sau pe testul COVID-19. Îmi dă hârtia ștampilată după care, la 10 metri în față, un alt bărbat îmbrăcat în militar apare în fața mașinii, ia hârtia și spune că lipsește o ștampilă. Mă întorc la vameș care îmi spune că el și-a făcut treaba.
Niște botoșăneni prezenți în vamă mi-au spus atunci că special „nu pun toate ștampilele pentru că vor o atenție“. După ce am mai întrebat câțiva călători, m-au direcționat spre un alt vameș care se plimba pe acolo și care m-a întrebat dacă sunt prima dată în Ucraina, după care, puțin iritat, ne-a cerut din nou pașapoartele și mi-a pus mult-așteptata ștampilă pe hârtie. Ulterior, botoșănenii de acolo mi-au recomandat să îi dau 10 lei, alături de hârtia ștampilată, militarului care mă aștepta la ieșirea din vamă.
Astfel, deși nu îmi stă în obicei, i-am dat acestuia cele două hârtii, una cu ștampile și una de 10 lei, după care m-a lăsat să îmi încep călătoria spre Cernăuți.
Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă nu îi dădeam acea atenție, însă nu am vrut să risc și să fiu întors, din nou, în vama ucraineană. Practica mi-a fost confirmată ulterior de mai mulți oameni din Cernăuți. Totuși, după spusele lor, amploarea acestui fenomen a scăzut foarte mult în ultimii ani și depinde de cât noroc ai atunci când vrei să treci granița dintre România și Ucraina.
Singura problemă căreia nu i-am acordat o atenție sporită a fost cea legată de acea asigurare de călătorie. E singurul lucru pe care mi-l reproșez vis-a-vis de problemele întâmpinate, însă șicanele vameșilor ucraineni rămân o dovadă că acest spațiu ex-sovietic mai are de făcut progrese pentru a se occidentaliza în adevăratul sens al cuvântului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
