Cald rău afara, cald tare in casa, cald de-a dreptul fierbinte prin politica si Guvern de cand povestea cu azilele morții dar noi, vorba ardeleanului, trebe sa mâncam no?!
Pai daca trebe atunci trebe si la treaba deci!
Ideea rețetei mele de azi a plecat de la o mică aventura petrecuta prin 1988. Eram pilot comandant la aviatia utilitara si am fost trimis sa zbor la Sfântul Gheorghe la stropitul celebrilor cartofi din zona tradiționala a lor
Acolo tocmai se avusese loc o tentativa nereușită de fuga cu avionul si se rupsese lanțul de iubire cu milițienii si securiștii locali astfel încât nu te mai puteai lipi de nimic pe nicăieri si făceam foamea de zor
Povestea încercării de evadare din Romania merita sa fie cunoscuta si chiar sa se facă un film după ea.
Inițial echipajul avionului utilitar AN2 aflat la Sfântul Gheorghe ucidea de zor gândacii de Colorado de pe întinsele culturi din Țara Cartofului cum am poreclit eu zona aceea. La un moment dat a fost schimbat copilotul cu un altul provenit de la elicoptere si cu o experiența infima pe acel tip de avion biplan, mare si cu o greutate maxima de 5.400 kg la decolare considerat foarte greu de pilotat.
Copilotul respectiv, fost gimnast de performanța, își rotunjea binișor veniturile efectuând numere de acrobație prin barurile si restaurantele din Poiana Brașov acolo unde avea strânse si bogate cunostiinte printre șefii de unități HORECA. Acesta era bun prieten si cu un pilot comandant de avion An2 insa, care fusese oprit de la zbor de către Securitate de peste doi ani de zile.
Ideea organizării unei evadări nu este foarte clară cui i-a aparținut cert este însă ca cei doi au pus-o in practica rapid având la dispoziție in mod nesperat avionul unde fusese transferat copilotul. In plus cu o seara înainte comandantul inițial al avionului fusese rechemat la baza urmând sa vina un altul abia a doua zi spre seara.
Din informațiile primite la fata locului de la distinșii milițieni si securiști transformați brusc in cerberi rai de tot, in dimineața următoare pe la ora 6 dimineața a sosit cu o masina la terenul de zbor copilotul care împreuna cu fostul sau coleg i-au pus pe fata paznicului, ușor “afumat” de cu seara, o batista cu cloroform adormindu-l!
Imediat după Adormirea paznicului l-au legat Fedeles si au făcut cu farurile mașinii lor semnale luminoase către restul mașinilor care se ascunsesera in apropierea terenului. In timp ce mașinile se apropiau in trombă cei doi au început sa dezancoreze avionul, sa ii scoată blocajele si sa il alimenteze cu benzina din cisterna parcata alături
Din convoiul de masini se pare ca s-au îmbarcat aproximativ 14 persoane Adulți si copii si care au umplut fara sa știe cum, cât si in ce fel partea din spate a avionului cu alimente, apa, băuturi, lăzi de Pepsi si haine groase.
Lipsa de experiența a copilotului, pauza îndelungată a pilotului, timpul care presa, frica de a nu fi surprinși de securitate sau de vreun control inopinat al miliției, stresul, ceata care se lasa încet in valuri etc etc au facut ca cei doi piloți sa uite sa demonteze instalația de împrăștiere a chimicalelor denumită popular prafuitor. Acest prafuitor este montat pe burta avionului, pentru demontarea lui este nevoie de 2 oameni cu ceva scule banale pentru circa 30 de minute de munca, reduce drastic performanțele aerodinamice ale avionului legate de viteza si raza de acțiune, creste consumul
Intr-un final cu pasagerii clandestini îmbarcați claie peste grămada si usa inchisa la avion cei doi piloți pornesc motorul si încep rulajul către pista de zbor inierbata aproximativ in jurul orei 7 dimineața. Fostul pilot de An2 aliniază avionul pentru decolare baga motorul in plin si avionul începe sa ruleze încet bontisand ușor
Din cauza centrajului dezastruos cauzat de pasagerii si calabalacul lor înghesuit in coada avionului coroborat cu existenta prafuitorului si lipsa prea mare de antrenament a pilotului au condus la o o atitudine incorecta a avionului si la neatingerea vitezei de desprindere in distanța de decolare prevăzută
Speriat de apropierea de capătul pistei pilotul in loc sa preseze de manșa, sa reducă motorul si sa frâneze avionul urmând sa il oprească si sa reia din nou decolarea corecta d centrajului acesta a făcut greșeala elementara sa tragă de mansa
Urmare a intrării in zona de viteza minima avionul a căzut pe sol si după câteva bonturi netratate de către pilot s-a oprit in elice.
Piloții din cockpit s-au speriat si au oprit motorul, avionul a căzut ușor, spre norocul pasagerilor, pe coada in poziția normala dupa care s-a lăsat tăcerea pentru câteva minute lungi cât un secol după cum povesteau fugarii!
Volens nolens au debarcat toti si au fugit la masini fiecare plecând in legea lui.
Eu fusesem trimis sa scot bieții fermieri din necazul provocat de invazia gândacilor de Colorado asupra culturilor lor de cartofi pentru ca aveam un dosar bun se pare in ochii responsabililor cu evaluările de securitate doar ca ajuns la fata locului muream de foame la propriu împreuna cu echipajul meu. Nemai fiind valabil din cauzele evidente de mai sus, trocul in natura: noi benzina de avion Bucătarul papa bun, a trebuit sa ne descurcam cumva. mai ales ca cele câteva restaurante din oras erau un fel de muzee cu program redus neavând de oferit decât cateva umbre de slana cu sorici gros si tare ca piatra, ceva pita tare si veche alături, niște cepe ușor mucegăite si bere locală la greu.
Asa ca după o raita printr-unul dintre aceste “muzee” din oras ne-am împrietenit rapid cu niște băieți tineri si falnici de etnie maghiara pasionați de carting si motoare.
Inițial ei ne ochisera pe noi după celebrele haine de negre de piele ale pilotilor civili de la aviatia sportiva si utilitara si din vorba in vorba am dat-o in karturi, motoare, avioane de parca lumea era doar a noastră. Si uite asa prietenia Româno-maghiara începu sa se înfiripe bine de tot udată din belsug cu bere, pana cand se făcu celebra ora 21.00, ora la care se închideau toate stabilimentele HORECA din Romania acelor timpuri. Cu regret parasiram restaurantul nu înainte de a stabili o întâlnire pe seara următoare la cartodromul lor celebru
A doua zi la terenul de zbor cu cine ne-am ciocnit nas in nas ? Cu prietenii noștri de cu seara!
Știind ce se întâmplase cu aventurierii de dinainte le fusese frica sa spună ca taman ei erau responsabilii cu stropitul culturilor de cartofi pe toată zona. Așa ca i-am luat pe rând in avion sa ne arate solele de tratat ocazie cu care dădură de o parte toate reticențele milițian-securistice.
Dupa o zi de stropit solele de cartofi, toate mici tare il întreb mucalit cum sunt pe șeful lor
- No mai Șogore nu ai vreo batista la tine?
- Ba da domnu’ comandant da’ la ce va trebe no? Răspunse acesta
- Pai daca toată ziua m-ai învârtit pe sole mici cât un cearșaf de plaja, sa ma antrenez pentru maine la sole cat o batista no!
Rasul lui in hohote dovedi ca ținea la gluma asa încât l-am luat la “fezandat” un pic pe tema mâncării pentru echipaj proasta si putina!
La aterizare am luat un bidon de 10 litri de plastic si țuști cu el la supapa de decantare a motorului după care la cea a cisternei fix cum scria la carte!
După care am pus mecanicul sa toarne 10 litri de ulei tot ca la carte doar ca ce sa vezi recipientul standard special folosit avea 12 litri
Cum uleiul rămas si benzina decantata erau interzis a fi folosite si teoretic trebuiau a fi aruncate le-am amestecat bine si le-am luat cu noi la cartodrom
Ajunsi acolo am fost primiți cu caldura si invitati la o tura cu karturile lor. Băieții aveau karturi șmechere aranjate de concurs si cu motoare de 50,125 si 250 de cc dar ne-au spus ca ne pot oferi doar o tura deoarece le lipseau benzina si uleiul necesare
- No mai băieți daca trebe trebe nu? le-am zis eu si după in semn discret facut mecanicului apăru pe masa de cronometraj bidonul nostru
Nici nu va puteți închipui ce bucurie a apărut in ochii si sufletele tinerilor noștri prieteni de nație maghiara
Asa ca ne-am dat toată seara cu karturile făcând si mici concursuri pe kartodromul lor omologat național
Seara obosiți după munca si distracția cu karturile si cam flamanzi deh numai ce vine Loți la mine si imi zice
- No daca trebe, trebe nu-i asa dom’ comandant? Noi am adus ceva de acasa si daca ne faceți plăcerea sa stați cu noi ne-am simți onorați no!
- No daca trebe, trebe no! I-am răspuns mucalit si cu tot echipajul ne-am alăturat lor intr-o mică căsuța de lemn de lângă pista
Ei si acolo apărura brusc niște jimble mari cu cartofi si coaja parfumata, niște fasii lungi de slana cu boia sau fara dar subțiri, cu sorici moale si cu o dunga subțire de carne la mijloc. Câte o funie cu ceapa roșie si una de usturoi si o “sarma” de ardei iuți si uscați
Cum ochisem in mică bucatarioara improvizata niscaiva oua, o cutie cu ciuperci culese de cu zi de la pista de decolare a avionului nostru, câteva roșii coapte bine, un ardei kapia si un câte un sac de cartofi albi si roșii i-am rugat sa ma lase pe mine sa pregătesc ceva cât timp degustau toti din palinca lor tradiționala asa încât am trecut la treaba.
1. 4 oua bătute bine împreuna cu niscaiva piper negru si boia dulce măcinate si cu ceva mărar, busuioc si 3-4 frunzulițe de tarhon tocate mărunt
2. 200 grame de slăninuța tăiată bucăți
3. O ceapa roșie si una alba tăiate solzi
4. Un ardei kapia tăiat rondele subtiri
5. Un ardei iute tăiat rondele
6. 3-4 ciuperci taiate felii cu tot cu cozi
7. Mirodenii si verdeața
8. 3 căței de usturoi taiati felii
9. 3 roșii tăiate cuburi mai mari
10. Un cartof alb tăiat cuburi mici
Punem întâi in tigaie slăninuța cu cartofii, ceapa si cu ciupercile sa se caleasca ușor.
Cand s-a înmuiat ceapa este semnul ca putem pune peste, ardeii si la 2-3 minute si roșiile mestecând permanent sa nu se lipească pana toate cele din tigaia noastre prind culori frumoase iar mirosul devine îmbietor după care turnam cele 4 oua bătute peste.
Avem grija ca focul sa fie potrivit astfel încât sa nu se ardă pe fund si cât se face omleta noastră punem si un capac peste tigaie pentru ca sa capete si o fata frumoasa no!
După care daca trebe, trebe no asa ca… la masaaa!
De parca am mai avea nevoie de vreun îndemn!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
