Părinți de succes: Comunicarea nonverbală – tot ce trebuie să știe părintele (1)

Un părinte modern nu trebuie să cunoască doar arta conversației în relația cu copilul său, ci se impune ca el să fie apt să decodeze și să transmită acel cumul de mesaje al comunicării nonverbale, centrate pe limbajul trupului (gesturi, mișcări, poziții) sau prin alte forme precum privirea, mimica, spațiul, teritoriile, atingerea, comunicarea cromatică etc. Astfel, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației îi invită pe părinții isteți să dedice o mare atenție factorilor importanți ale limbajului nonverbal.

Prin urmare, analizând privirea (limbajul ochilor) și mimica feței, nu puțini sunt acei părinți care susțin că cel micuț pune capăt unui comportament urât doar la o simplă privire a lor. Da, este adevărat, o privire poate fi agresivă față de o persoană necunoscută, însă, în relația cu cineva cunoscut, funcția agresivă a privirii trebuie susținută și de alte elemente de comportament nonverbal; o simplă privire insistentă poate să sublinieze dorința celui care aruncă privirea, dar nu să oprească comportamentul care nu-i convine acestuia, explică profesorul univeristar Pânișoară. În schimb, dacă se transmite o gamă mai largă de mesaje (privirea însoțită de mimică, poziția corpului, apropierea agresivă de celălalt) mesajul este mult mai bine subliniat.

Pe de altă parte, privirea are și funcții pozitive: în primul rând pe cea de motivare a comunicării, de feed-back. În momentul în care există contact vizual între comunicator și receptor, cel care emite un mesaj va vedea în ochii celuilalt dacă a înțeles mesajul transmis, dacă este de acord cu cele spuse sau dacă a fost convins, în caz contrar, această sursă de informații nemaifiind accesibilă.

O altă funcție a privirii, care ar trebui cunoscută de părinți este aceea de apropiere, de încurajare a relației. O privire caldă însoțită și de un zâmbet poate să facă minuni în întreținerea relației părintelui cu cel mic, deoarece îi oferă celui din urmă siguranță, susținere și confort afectiv.

Deoarece este important și modul în care privim, profesorul universitar Pânișoară recomandă părinților să-i învețe, prin joc, pe copii să își folosească privirea, factor important pentru succesul lor în viață, studiile consemnând faptul că o persoană care privește îndelung spre interlocutor este percepută de către acesta ca fiind mai puternică, mai dominatoare, independentă și matură. Exemplificând, în familie, se poate organiza un joc prin care se poate exersa puterea privirii, realizându-se echipe de câte doi, fiecare concurent încercând să-l determine pe celălalt să cedeze, să lase ochii în jos.

Zâmbetul este foarte important ca parte al altui canal de comunicare nonverbală – mimica, nenumărate studii prezentându-l ca având rata cea mai mare de succes în a obține o comunicare bună cu celălalt. Referitor la importanța zâmbetului în comunicare, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară explică: "O astfel de perspectivă l-a făcut pe Dawson să remarce ca o regulă a persuasiunii: “zâmbește cu două secunde mai mult față de cel din fața ta”. Gass și Seiter fac o sinteză a literaturii de specialitate și observă că diverse studii au arătat că prin zâmbet: chelnerii obțin mai multe bacșișuri, terapeuții sunt considerați mai competenți, la un interviu candidații formează o imagine mai bună, autostopiștii opresc mașinile mai ușor, studenții acuzați că au copiat sunt tratați mai indulgent și profesorii îi fac pe cursanții lor să fie mai atenți și mai implicați. Toate aceste elemente sunt rezultatele unui simplu zâmbet! Cred că este un îndemn suficient să ne învățăm copiii să zâmbească mai mult (chiar puteți “proclama” o zi a zâmbetului în familie în fiecare săptămână, zi în care fiecare trebuie să zâmbească permanent, indiferent de subiectele aflate în discuție)".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News