Franța s-a săturat de partide. Aplică modelul românesc, pentru a doua oară
Francezii aplică pentru a doua oară rezultatele unui experiment din România. Prima oară, modelul românesc a fost importat în anul 2002, când o situație politică din Franța s-a rezolvat la fel ca în România, în alegerile din 2000. În prezent, o mișcare tip Piața Universității se derulează la Paris.
În fiecare seară, sute de persoane se adună în Piața Republicii din Paris pentru a-și manifesta toate nemulțumirile, cum ar fi cele legate de corupție, nivelul de trai, violențele poliției, cârdășia elitelor, dificultatea de a găsi o locuință. "Ideea este să creăm o nouă agora în spațiul public", astfel sintetizează acțiunea un participant la mișcarea căreia i s-a dat numele 'Nuit Debout' (Noaptea în Picioare).
"Vrem să exprimăm saturația generală, împotriva societății, împotriva guvernului. Să luăm politica în mâinile noastre", explică el, în timpul manifestației din Piața Capitoliului, la Toulouse. Câteva sute de kilometri la nord de acest oraș, ministrul economiei, Emmanuel Macron, în vârstă de 38 de ani, a anunțat la o "reuniune cetățenească" lansarea unei noi mișcări 'nici de dreapta, nici de stânga', pe care a denumit-o "En Marche" ("În marș' sau "În mers"). Acest ministru, un "freelancer" care încarnează virajul "social-liberal" al guvernului socialist, "este singurul politician care propune ceva transpartizan, iar atunci când ești tânăr este greu să te conformezi criteriilor de dreapta sau stânga", remarcă un comentator local. Respingerea partidelor tradiționale franceze s-a văzut și la urne în scrutinul regional din decembrie, când extrema dreaptă condusă de Marine Le Pen a obținut pe ansamblul țării 28% din voturi, iar în succesiunea alegerilor s-a remarcat o rată tot mai mare a absenteismului. "Nimeni nu știe unde se va ajunge", mărturisește unul dintre participanții la "Nuit Debout", care crede însă că "acesta este un spațiu de discuții de care avem mare nevoie". Dar nici viitorul mișcării "En Marche" nu este mai clar, experiența istorică arătând că partidele de centru nu au avut succes în Franța.
Modelul românesc, pentru a doua oară în Franța
Astfel de experimente au fost și-n România. În finala lui Ion Iliescu cu Vadim Tudor, din 2000, de frica tribunului, care obținuse peste 28% în primul tur, toată clasa politică s-a coalizat cu Ion Iliescu. Corneliu Vadim Tudor, un lider extremist, se solidarizase cu participanții la mineriade. În 2002, Franța a aplicat modelul românesc la alegerile prezidențiale, în confruntarea dintre Jacques Chirac și Jean-Marie Le Pen. De frica lui Le Pen, toată lumea votat cu Chirac.
Modelul protestelor ”PSD=PNL=aceeași mizerie” și al nemulțumiților de întreaga clasă politică este preluat în Franța. Recent, în urma mișcărilor de stradă din România, s-a încercat formarea unor partide precum "Partidul Piața Universității" sau "Partidul Colectiv", fără prea mult succes, în urma lor rămânând câțiva activiști care mizează pe votul anti-sistem. Mișcări asemănătoare celor din România au loc acum în Franța.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
