• Ce nu se vede de la UNTOLD - ”la un pas de Colectiv”. Un spectator descrie supraaglomerarea și blocarea completă a căilor de acces: Oricât de fabulos ar fi, nu merită
Zeci de mii de spectatori și-au riscat viața la cel mai mare festival din România, în timpul concertului Imagine Dragons.
Zeci de mii de spectatori și-au riscat viața în timpul concertului celor de la Imagine Dragons, veniți în premieră în România, la Untold. Potrivit celor de la ISU, în seara concertului Imagine Dragons au fost prezente 63.000 de persoane, în timp ce organizatorii au anunțat prezența a 115.000 de persoane.
Deși aveau bilete cumpărate special pentru concertul trupei americane, mulți spectatori nu au putut intra pe Cluj Arena unde urmau să cânte aceștia, iar experiența și riscul la care s-au expus cei care au ajuns la concert au fost exprimate de conturile de socializare.
”Untold, la un pas de Colectiv
Văd că a început să se discute despre problemele de securitate de la concertul Imagine Dragons de la Cluj și e bine că se discuta pentru că blocarea cailor de acces a fost, într-adevăr, o problemă extrem de gravă, viață a zeci de mii de oameni, inclusiv deci a mea și a familiei mele, a fost pusă în pericol de organizatori. Practic, așa cum sugera și Pavel Lucescu, am fost la un pas de un nou Colectiv de proporții”, a scris Sorin Simon, pe Facebook.
Nu merită să-ți riști viața
”Să vă spun cum s-a văzut și s-a simțit asta de la fața locului:
- noi, patru adulți și un copil, am ajuns la parc, în zona de intrare spre stadion pe la 17.30, deci cu patru ore și jumătate înainte de începerea concertului Imagine Dragons: organizarea de la acest punct și până la intrarea în stadion a fost ireproșabilă; o mulțime de voluntari, verificare și pe baza de fotografie, intrări multiple, totul părea că merge foarte bine;
- la 18.00 am intrat în stadion, care la acea ora se umpluse cam o treime. Am găsit loc pe scaune, undeva sus în tribune, în partea stângă a scenei, cu vedere bună; singurul dezavantaj era că la acea ora ne bătea puternic soarele-n cap;
- după circa două ore am rămas fără apă, copilului i se făcuse foame, așa că în pauza de după concertul Deliei am plecat să aduc provizii; între timp, stadionul se umpluse, doar pe teren, mai în spate, se mai putea sta;
- când să ies, primul șoc: scările erau aproape complet blocate, era doar un culoar îngust pe unde se urca și se cobora în același timp; am ieșit cu greu din stadion, transpirat, ud leoarcă și îngrijorat de ceea ce văzusem;
- la ieșire, al doilea șoc: o mare de oameni încă venea și intra în stadion; mi-am zis, “frate, unde o să încapă toți ăștia?”; la tonetele cu hamburgeri erau cozi imense, așa că m-am gândit pe loc că nu contează ce iau de mâncare, important e să iau repede și să mă întorc în tribune, altfel n-o să mai pot să întru; am rezolvat cu niște porții de noodle pack, ăștia aveau totul pregătit dinainte, se mișcau repede, am luat apa și am fugit înapoi să intru în stadion;
- la intrare, surpriză, în unele sectoare oamenilor nu li se mai permitea accesul deși aveau bilete; am reușit să reintru pentru că aveam mâncare și apă și am explicat că doar am ieșit puțin și că am loc în stadion; aveam să aflu ulterior, din mărturiile postate pe site-ul festivalului, că multă lume a rămas pe afară deși plătise biletele de intrare.
- am reintrat greu, foarte greu, făcându-mi loc prin mulțime, scările erau acum complet blocate, abia găseai un loc să pui piciorul, totul părea o provocare uriașă să ajungi la locul tău; oamenii se îmbulzeau, încercau să-și găsească un ultim loc, o scară disponibilă, o bară de care să sprijine, iar dacă găseau acel loc, acolo rămâneau, blocând accesul altora;
- când, într-un sfârșit, am ajuns la ai mei cu mâncarea și cu apă, mi s-a părut că am realizat o mare performanță; am discutat doar cu soția despre ceea ce am văzut, i-am și zis că “afară” așa ceva e inadmisibil, sunt stewarzi care se asigură tot timpul că sunt disponibile căile de acces;
- n-a trecut mult timp și a apărut mirosul puternic de ars, ceva luase foc, era și fum în partea din dreapta scenei, dar n-am reușit să ne dăm seama exact ce și unde se întâmplă; din fericire, lumea n-a intrat în panică, deși cu toții eram îngrijorați; apoi mirosul a trecut și ne-am mai liniștit;
- pentru următoarele aproape două ore am uitat de toate, și de riscuri, și de îmbulzeală, și de căile de acces blocate sau mirosul de ars; concertul în sine a fost, așa cum am mai spus, unul fabulos, de neuitat;
- când totul s-a terminat, ne-am uitat jos, pe teren, și am văzut cum marea de oameni se îndrepta spre ieșiri; știind că scările sunt blocate, deși eram obosiți după un drum de șapte ore plus alte patru ore de așteptat pe stadion, plus concertul în sine, am decis să mai așteptăm, poate mai pleacă lumea din stadion și se eliberează căile de acces; am ieșit după vreo 15-20 de minute, unele căi de acces erau încă parțial blocate, am ieșit în șir indian nici foarte ușor, nici foarte greu;
În final, ne-am felicitat că i-am văzut pe cei de la Imagine Dragons și am decis că vom reflectă dacă vom mai merge la un concert de o asemenea amploare în România. Pentru că asta a fost sentimentul cu care am rămas: deși show-ul în sine a fost unul de nivel occidental, goana după bani a făcut că organizarea în ceea ce privește cel mai important element, securitatea spectatorilor, să fie una pur românească. Așa ceva nu se face, e pur și simplu inadmisibil să permiți blocarea căilor de acces.
A fost o experiență de neuitat să-i vedem pe cei de la Imagine Dragons, dar am învățat că pentru niciun concert din lume, oricât de fabulos ar fi el, nu merită să-ți riști viața”, a mai scris Sorin Simon.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
Ion Iliescu, lecție pentru ”noua clasă politică”, greu de înțeles de către luzării momentului de Val Vâlcu
