Este vorba despre Sfântul Ioan Rusul. Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul s-a născut în apropierea anului 1690, în Rusia. Sfântul a fost luat prizonier la turci, în timpul războiului ruso-turc din 1711. Sfântul Ioan a ajuns rob la un ofiţer superior turc din Procopie, Asia Mică. Acesta l-a rânduit să slujească la vite.
Sfântul dormea în grajd, unde se ruga, postea şi recita din psalmii lui David pe care îi ştia din copilărie. Noaptea mai mergea la o biserică din proximitate cu scopul de a priveghea. Tot aici se împărtăşea în fiecare săptămână cu Sfintele Taine.
Prin rugăciunile Sfântului Ioan Rusul, grajdul se umplea de o bună mireasmă. Sfântul dormea foarte puţin, însă se ruga mult şi se hrănea cu pâine şi apă. În pofida faptul că stăpânul său s-a purtat urât cu el la început, încercând să îl silească să se lepede de Hristos, bătându-l și umilindu-l, Sfântul Ioan Rusul nu l-a urât, ci din contră. Sfântul l-a purtat în rugăciunile sale și aducând mare binecuvântare asupra casei lui. Astfel, însuși stăpânul a înțeles faptul că bogăția care se tot aduna la casa lui erau datorită rugăciunilor robului său, care atrăgeau milostivirea Lui Dumnezeu.
Sfântul Ioan Rusul a început să facă minuni încă din timpul vieţii sale. Cea mai cunoscută minune a fost întâmplarea cu farfuria cu pilaf. În timp ce aga era la Mekka, soţia acestuia a organizat un ospăţ.
Printre mâncăruri se afla un fel de pilaf care îi plăcea foarte mult ofițerului turc, iar stăpâna casei şi-a exprimat regretul că acesta nu este împreună cu ei, să guste și el din mâncare. Sfântul Ioan Rusul i-a zis să pregătească o farfurie, pentru că i-o va trimite ofițerului.
Invitaţii au râs de el, dar femeia a poruncit bucătăresei să se supună. Femeia a crezut că Sfântul Ioan a cerut-o pentru el sau pentru vreo familie cu lipsuri.
Când aga s-a întors din pelerinaj, a adus cu sine farfuria de aramă în care fusese pus pilaful. A relatat faptul că într-o zi, exact cea în care a fost organizat ospăţul, a găsit în camera pe care o lăsase încuiată o farfurie cu numele lui scris pe ea, precum erau cele de acasă, plină cu pilaf cald.
Vestea minunii s-a răspândit de îndată, iar de atunci chiar şi turcii îl priveau pe Sfântul Ioan Rusul cu teamă şi respect. Sfântul Ioan Rusul a trecut la cele veşnice de tânăr, în 27 mai 1730.
Sfintele sale moaşte au fost descoperite după 3 ani de la trecerea sa la Împărăția Cerurilor, când Sfântul s-a arătat în vis preotului din sat.
În prezent, sfintele moaşte ale Sfântului Ioan Rusul se află în localitatea Procopie din insula grecească Evvia.
La Sfântul Ioan Rusul, mare tămăduitor şi făcător de minuni, au evlavie credincioşii de pretutindeni. În insula Evvia, Sfântului Ioan Rusul, cel care a trăit toată viaţa ca un rob, în grajd, împreună cu animalele, i s-a ridicat o biserică impunătoare. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor".
Minunea Sfântului Ioan Rusul cu un muribund
Ilias Papakostas, originar din Evritania, Grecia, când s-a întors din America în țara sa natală, s-a îmbolnăvit grav de pneumonie, infecție a intestinelor și cardiopatie. I se apropia sfârșitul. În zadar doctorii încercau să îl salveze. Patruzeci de zile s-a luptat cu moartea.
Într-o zi, la bolnav a venit în vizită un prieten de-al său, avocat în Volos. Acesta i-a zis mamei deznădăjduite a bolnavului că, odată, în Halkida, a auzit discutându-se despre un oarecare Sfânt Ioan Rusul.
Bolnavul, după cum povestește el însuși, se afla într-o așa stare rea, încât nu simțea și nici nu era în stare să urmărească cele spuse de vizitator. A auzit doar cuvântul „Rusul”.
„În ziua următoare, după cum relatează Papakostas, starea mea s-a înrăutățit în mod primejdios. Nu puteam să dorm, ci îmi petreceam ultimele ore în agonie. Așteptam moartea.
Atunci, dintr-odată, am simțit faptul că vreau să dorm. Și nu am întârziat să adorm foarte adânc. În timpul somnului am avut un vis neobișnuit, pe care nu îl voi uita niciodată!
Am văzut cum se deschide ușa salonului meu și cum intră un tânăr cu o cămașă albă. M-a salutat și m-a întrebat cum mă simt. I-am răspuns faptul că boala m-a învins deja. Și doar moartea ar putea să mă izbăvească din durere.
Atunci tânărul îmi spune într-un limbaj simplu, cuvânt cu cuvânt: «Ascultă-mă! Eu sunt Sfântul Ioan Rusul. Te voi face sănătos în cinci zile. Să te scoli însă și să mergi să te închini la biserica mea din Evia. Dacă nu vei putea, atunci trimite pe soția ta, sau pe cumnata ta, sau pe mama ta. Ai credință și nu te teme. În cinci zile te vei face sănătos».
Imediat Sfântul a dispărut din camera mea. Dimineața, când m-am trezit, am simțit că starea mea s-a îmbunătățit. Acest lucru a fost constatat și de către doctor, care m-a vizitat în acea zi.
După ce m-am trezit, le-am chemat pe rudele mele și, emoționat, le-am relatat visul neobișnuit. Atât eu, cât și multe dintre rudele mele nu cunoșteam dacă într-adevăr există acest sfânt.
Însă chiar în ziua aceea mi-a spus părintele Lambros că există cu adevărat, în afara Halkidei, cu trupul întreg, Sfântul Ioan Rusul! Pentru a nu lungi vorba – conchide Ilias Papakostas –, în cinci zile m-am vindecat complet. Nu voi uita niciodată intervenția dumnezeiască a Sfântului în viața mea.
Din marea mea recunoștință pentru Sfânt și pentru a-mi arăta credința mea, am mers și m-am închinat sfintelor sale moaște. Minunea aceasta s-a întâmplat în anul 1937”, a relatat părintele Pimen Vlad.
Video
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
