Știrea falsă conform căreia copiii își vor putea „alege singuri genul” reprezintă o minciună care nu face decât să alarmeze populația și să agraveze climatul de dezinformare care poluează spațiul public împotriva unei minorități deja marginalizate în România.
În niciun stat european care permite minorilor parcurgerea procedurii de recunoaștere legală a genului, acest lucru nu este posibil decât cu acordul părinților, în urma unei proceduri îndelungate, supravegheate de instanță sau de autorități administrative competente. Rolul părintelui sau al reprezentantului legal este unul esențial, iar Comisia Europeană nu își propune să schimbe acest fapt.
Asociația ACCEPT a zis că: „Problema recunoașterii juridice a genului în cazul copiilor este o diversiune care îndepărtează atenția opiniei publice de la o problemă cu adevărat urgentă în România, unde procedura este extrem de complicată și umilitoare pentru persoanele trans. Statul român, care a fost deja găsit vinovat la CEDO, în 2021, pentru încălcarea drepturilor omului în cazurile X și Y împotriva României, are datoria de a adopta o procedură simplă și accesibilă de schimbare a actelor”.
„Vrea Comisia Europeană să dea voie copiilor să-și schimbe genul fără acordul părinților? Nu. Bineînțeles că nu. Asta nu se întâmplă nicăieri în lume, nici măcar în țările cele mai drăguțe cu persoanele transgender. Și atunci, de la ce s-au luat?Comisia Europeană a publicat o strategie pentru egalitatea persoanelor LGBT,
în care zice niște lucruri complet de bun-simț. E pe net, puteți s-o citiți.
Înseamnă asta că, dacă am 15 ani, o să pot să mă duc într-un „oficiu de gen” și să le zic „schimbați-mi genul”, iar ei mi-l schimbă? Bineînțeles că nu. În nicio țară din lumea asta minorii nu pot lua astfel de decizii decât cu acordul părinților. Iar Comisia Europeană nu propune altceva. Și, ca să ne înțelegem, nu vorbim despre operații sau tratamente. Vorbim despre schimbarea sexului din actele de identitate.
Eu sunt un bărbat trans și, până acum foarte puțin timp, de fiecare dată când mă duceam să-mi fac abonament la metrou, trebuia să-i explic doamnei din pasajul de la Unirii de ce am barbă și în buletin scrie „Ioana”. Era groaznic, groaznic, umilitor. Ca să am și eu acte ca orice om, a trebuit să dau statul în judecată, să merg în instanță, și a durat vreun an de zile.
Acum există persoane care, împreună cu părinții și cu o echipă de medici, încep tranziția din adolescență. Singurul meu regret legat de tranziție este că n-am putut să o încep mai devreme.
Dacă aș fi putut să încep tranziția din adolescență, cu siguranță mi-ar fi făcut viața mult mai ușoară, să pot să-mi schimb și actele.
„Fără limită de vârstă” nu înseamnă „fără acordul părinților”, dar, în mod real, știu că nu despre asta este vorba. Este vorba despre cum mai facem niște like-uri, cum mai adunăm doi-trei alegători, instigând panică morală pe spatele multor oameni trans. Nu vreți să ne calmăm?”, a zis o persoană transgender.