"Plasticul ne schimbă hormonal (n.r un alt mit). Pe de o parte te miri că rezistă până la degradare 2 secole, pe de altă parte eliberează substanţe periculoase cât o ţinem în ghiozdan", a punctat Val Vâlcu.
"Pentru mine, chimist, noţiunea de plastic nu există. Sunt diverşi polimeri care produc ceea ce cunoaştem cu toţii sub numele de plastic. În funcţie de specificul fiecăruia, pot fi folosiţi, într-adevăr. În unele procese mai vechi, puteau apărea substanţe de tipul plastifianţilor, care în anumite doze puteau interveni în procesele endocrine ale corpului. Dar standardizarea actuală şi controlul foarte bun al proceselor tehnologice duce la minimizarea acestui risc.
Niciodată nu poţi vorbi de risc zero, ci de minimizarea riscului şi a posibilelor consecinţe negative. Dar plasticul în sine nu va produce nici schimbări hormonale, nici altceva. Unele substanţe folosite în procese pot avea efecte nedorite.
Mereu trebuie să fim atenţi la instrucţiunile producătorilor, nu e bine să folosim, spre exemplu, abuziv, ambalajele de unică folosinţă. Ele sunt construite să fie de unică folosinţă cu anumite motive. Unul dintre aceste motive poate fi şi faptul că, în timp, prin reutilizare frecventă, structura internă a acestor materiale suferă modificări şi elimină anumite substanţe", a declarat Radu Fierăscu la AntiMit.
"Deci dacă pui ceai cald, cafea, într-o sticlă de apă plată?", a întrebat Val Vâlcu.
"În primul rând, vom avea o deformare termică. Şi, bineînţeles, există riscuri asociate unor astfel de practici. Dacă pe ambalaj ne spune să nu folosim încălzirea la microunde în acel recipient, e bine să nu o facem. Şi tot aşa", a mai declarat chimistul.