Antivaccinarea nu a apărut odată cu pandemia de COVID-19, iar neîncrederea în vaccinuri are o istorie mult mai veche, spune prof. univ. dr. Alexandru Rafila. Prezent la dezbaterea „HEALTH FORUM: Vaccinarea pe tot parcursul vieții, o viață fără boli prevenibile prin vaccinare”, organizată de DC Media Group, acesta a explicat cum au apărut de-a lungul timpului controversele legate de componentele vaccinurilor și cum pandemia a transformat vaccinarea într-un subiect de dezbatere politică.
Antivaccinarea, o luptă veche. ”Nu a existat nicio dovadă” spune Alexandru Rafila
Erodarea încrederii în vaccinare ”e o luptă veche” spune prof. univ. dr. Alexandru Rafila, în dezbaterea organizată de DC Media Group, ”HEALTH FORUM: Vaccinarea pe tot parcursul vieții, o viață fără boli prevenibile prin vaccinare”: ”Să nu aveți impresia că, odată cu apariția pandemiei și discuția legată de un vaccin mai mult sau mai puțin controversat împotriva infecțiilor cu noul coronavirus, au apărut dezbateri în public. Mi-aduc aminte, de la începutul carierei, când se discuta despre hidroxidul de aluminiu din vaccinuri, care e un adjuvant, care crește imunogenitatea, folosit de la începuturile programelor de vaccinare, inclusiv tradiționalele vaccinuri de la Institutul Cantacuzino, foarte apreciate, dar care astăzi nu se mai produc, conțineau hidroxid de aluminiu, mertiolat, un prezervant care conține mercur, ș.a.m.d. Nu a existat nicio dovadă științifică că aceste cantități extrem de mici, prezente în vaccinuri, ar pune în vreun fel în pericol sănătatea copiilor”.
După entuziasmul vaccinării, au apărut controversele
”Dezbateri au fost în mod sistematic. Totuși, pandemia a reprezentat un soi de trigger, din mai multe motive. Unul a fost legat de frică și un entuziasm destul de mare la început când a apărut vaccinul. Lumea mergea, se vaccina, plecau oameni din București, se vaccinau la Suceava, dar, încet, încet, a dispărut entuziasmul, au apărut controversele. Ar trebui să ne întrebăm de ce vaccinarea a fost un subiect de dezbatere politică. Odată semănată neîncrederea în vaccinare, a dus la coagularea unor mișcări care au îmbrăcat și caracter politic. Nu erau bazate pe cunoaștere, ci pe emoție. Și dacă nu lucrăm pe partea de emoție nu vom putea schimba nici lucrurile în mod semnificativ” a atras atenția Alexandru Rafila, expert în microbiologie.
Majoritatea ”antivacciniștilor” din politică sunt vaccinați. ”Aceasta este realitatea”
Președinte Comisiei pentru sănătate și familie din Camera Deputaților a continuat: ”Implicarea politică din pandemie a dus la rezultate mai puțin favorabile, ca să nu spun altfel, pentru că modul în care s-a comunicat, argumentele profesionale au fost preluate de niște oameni care nu le stăpâneau foarte bine și care au vrut să-și atingă niște obiective politice. Unii voiau să promoveze, alții să nu se vaccineze, dar obiective politice au existat în toate zonele. Lucrul acesta a afectat foarte serios încrederea în autorități, în autorități de sănătate și poate și în medici. Asta s-a întâmplat în cascadă. Acum, ne regăsim în situția de a reconstrui încrederea și, în primul rând, ar trebui să ne întrebăm de ce vaccinarea a fost țința acestor dezbateri politice. De vaccinat, se vaccinează toată lumea, nu doar un anumit grup. E universală. Foarte mulți dintre cei care contestă utilitatea vaccinării, sunt vaccinați cu schema completă a copilăriei. Asta este realitatea. Și par sănătoși”.
Prof. univ. dr. Alexandru Rafila. foto: Crișan Andreescu/DCNews
Pentru a produce un vaccin e nevoie de trei ani”
”Vaccinurile nu sunt antiinflamatoare pe care le produci pur și simplu. Nu știu dacă cineva își imaginează cât durează un ciclu de producție pentru un vaccin hexavalent. Trei ani! Eu încep azi și vaccinul este gata peste trei ani. De ce? Vaccinurile au cele mai riguroase controale de siguranță, vreo 40 și ceva de controale pe siguranță, pe lângă eficacitate” a mai punctat Alexandru Rafila, în acest sens vorbind despre necesitatea de a fi predictibili. Unele vaccinuri nu ajung pe piață, de exemplu, din diferite motive, în urma controalelor, și atunci apare o criză, spune prof. univ. dr. Alexandru Rafila: ”Producătorul X trebuia să producă 20 de milioane de doze și produce 16, patru milioane s-au compromis. Atunci se creează o competiție pentru a obține vaccinurile, în care unii câștigă și alții nu au vaccin”.