Oana Ţoiu, ministru interimar al Afacerilor Externe, a semnat în numele României o scrisoare, alături de alte ţări europene, pentru punerea în discuţie a limitării dreptului de veto în UE.
Decizia ministrei a atras critici în Parlamentul României, iar Senatul a adoptat Declaraţia privind apărarea dreptului României de a-şi proteja interesele naţionale în cadrul Politicii Externe şi de Securitate Comune (PESC) a Uniunii Europene, în care se evidenţiază lipsa unui mandat politic şi parlamentar transparent al ministrului interimar al Afacerilor Externe, Oana Ţoiu, în materia anulării mecanismului de vot unanim la nivelul Consiliului UE în chestiuni de politică externă şi securitate comune.
Propunere pentru România. Cum s-ar putea lua decizia
Ovidiu Dranga a explicat la ce se referă scrisoarea, de fapt, dar a spus şi ce ar trebui să facă România pentru a lua o decizie finală în acest caz.
"Poate că e bine să facem o clarificare. Discuţia a pornit de la o scrisoare prin care România se asocia altor ţări membre, punând în discuţie, neexprimându-şi clar. tranşant, această opţiune vizavi de renunţarea la dreptul de veto. Ci se asocia unei dezbateri la nivel european. Dezbatere care aborda şi această chestiune sau îşi propunea să facă o analiză a modului în care se iau deciziile la nivel european.
Această chestiune ne privea şi pe noi, categoric. Îi priveşte pe toţi. Unii au fost mai vocali, alţii mai puţin vocali şi asta arată tactica de negociere, poziţionarea fiecărei ţări faţă de tematicile importante ale UE.
Dacă nu mă înşel, Franţa, Germania, cele mari, sunt pentru renunţarea la dreptul de veto. Aici, sigur, pledez pentru o discuţie serioasă la nivel naţional, care să includă diplomaţi, oameni de afaceri chiar, mediul neguvernamental, academic, formator de opinie, în care să se discute argumentele pro şi contra.
Argumentul pro-renunţare ar fi o anumită simplificare, după părerea mea improbabilă, a procesului luării deciziilor pe teme care ţin mai degrabă de portofoliul relaţiilor externe. Aici, însă, cred că nu va renunţa nimeni la dreptul de veto în ce priveşte chestiunile legate de lărgirea UE. Aici cred că toate ţările vor dori să aibă un cuvânt de spus", a declarat Ovidiu Dranga într-un interviu exclusiv pentru DC News.
Probleme care pot să apară pentru România
În cazul în care demersul are succes la nivel european, iar dreptul de veto este limitat sau eliminat, România ar putea avea multe de pierdut. Asta deşi România nu s-a folosit niciodată de dreptul de veto, aşa cum a punctat şi jurnalistul Val Vâlcu.
"Când România îşi pierde dreptul de veto, riscurile sunt destul de mari. Pentru că e greu de anticipat ce teme de politică externă vor avea un impact direct asupra interesului naţional. Şi atunci îţi păstrezi o plasă de siguranţă.
Nu a fost nevoie să îl folosim niciodată noi. Utilizarea dreptului de veto este o chestiune de ultim recurs. Utilizezi acest instrument când interesele tale vitale sunt puse în discuţie. Apartenenţa la UE presupune o negociere permanentă, asiduă, fără sfârşit, care să vizeze ţinte simultane, care să presupună flexibilitate împinsă uneori la extrem. Pe anumite teme suntem aliaţi cu o parte dintre membrii UE, pe alte teme cu alţii, făcând un balet diplomatic indispensabil pentru a ne atinge obiectivele naţionale.
Negocierea presupune, în multe situaţii, şi ameninţarea cu utilizarea acestor măsuri extreme. Uneori, această ameninţare trebuie să fie credibilă. Personal, cred că ar fi trebuit să arătăm deja că ştim să folosim acest instrument", a declarat Ovidiu Dranga.
România putea folosi dreptul de veto pentru a forţa mâna Austriei să ne accepte în Schengen
Intrarea României în spaţiul Schengen a fost un proces de durată, amânat de mai multe refuzuri ale Austriei. Ovidiu Dranga spune că România se putea folosi de acest drept de veto pentru a forţa mâna decidenţilor de la Viena. Mai mult decât atât, a dat exemplul unei ţări baltice care s-a folosit de dreptul de veto pentru a forţa statele importante din Europa să se aplece asupra intereselor sale naţionale.
"Nu dau detalii, dar există o ţară, pe care nu o numesc, o ţară baltică, care a fost capabilă să blocheze maşinăria europeană pentru că interesele ei pe un anumit dosar au fost neglijate. Şi a făcut în aşa fel încât votul său în anumite consilii să conteze, astfel încât să se blocheze discuţia. S-a aliat cu anumiţi membri şi a făcut să se blocheze anumite decizii. Asta a generat anumite întrebări în ţările mari, care s-au trezit că o ţară mică pune probleme. Şi, deodată, interesele acelei ţări mici au devenit importante, deşi până atunci le ignoraseră. E un exemplu bun! Sigur, nu blocăm de dragul de a bloca, de dragul de a demonstra că un instrument pe care îl avem la îndemână funcţionează. Trebuie să găsim ocazia adecvată.
În opinia mea, România a avut un astfel de prilej. Nu am făcut asta, nu vreau să comentez ce s-a întâmplat acum 4-5 ani. Eram la Tokyo când s-a pus prima dată problema unui vot în Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne. M-am întrebat, ca simplu diplomat, de ce a fost nevoie să amânăm atât de mult acest vot. România a evitat să ajungă la vot, pentru că se presupunea că dacă se ajunge la vot, cum s-a şi întâmplat, lucrurile vor intra în blocaj. Lucrurile au intrat în blocaj, dar au fost scoase la iveală statele care se opuneau. Sau statul care se opunea aderării României la Schengen. Era nevoie de o campanie profesionistă de promovare a acestui obiectiv", a completat Ovidiu Dranga.