Prof. Mihai Coman susține că dezvoltarea diferită a catolicismului și ortodoxiei a dus la modele distincte de leadership religios, catolicismul adaptându-se printr-o strategie de comunicare modernă, în timp ce ortodoxia a rămas mai încremenită în valorile ancestrale, ceea ce explică șocul preoților-celebrități din România.
"Papa e văzut ca o celebritate. La noi, o parte din intelectualitate se uită admirativ la Papa, mai ales la actualul, care pare mai din popor, îi trage de urechi pe mai marii lumii. Dar, tot la noi, intelectualii se uită extrem de critic la cler", remarcă Val Vâlcu.
"Eu cred că sunt două modele diferite. Având în vedere structura religioasă, marea schismă de acum o mie și ceva de ani, mediul bisericesc s-a dezvoltat diferit. Catolicismul s-a construit într-un anumit fel, ortodoxia în alt fel", spune prof. Mihai Coman.
"În ultima vreme, în anii '50-'60, când Biserica Catolică și-a dat seama că pierde foarte mulți credincioși care se duceau spre cultele neoprotestante, și-a schimbat radical modul de comunicare - de la preoții aceia care erau etichetați marxiști pentru că stăteau în fabrică să încerce să-i convingă pe muncitori să îi apere, care au creat mișcările sindicale sau care au apărat (cum e în America Latină) pe cei săraci și au fost în fruntea revendicărilor sociale", adaugă prof. Mihai Coman.
"Să ne gândim și la celălalt element de a transforma figura Papei într-o persoană în ton cu trendurile care există. Nu uitați - Papa Ioan Paul al II-lea a fost un inovator în acest domeniu, fotografiindu-se pe schiuri și fotografia asta ca o carte poștală circulând, făcând tot soiul de întâlniri sau alte gesturi care erau spectaculoase, pe rețeta marketingului politic. Apoi, te duci cu tramvaiul sau cu un mijloc de transport în comun ca să vorbești cu oamenii obișnuiți. Sau te duci să stai la masa săracilor cu ei, găsind o altă strategie de comunicare și o altă viziune asupra leadership-ului clerical, religios, în timp ce ortodoxia a construit o imagine mai hieratică, ca și pictura de icoane, unde există o anumită încremenire a figurilor care marchează statutul de persoană care a primit harul divin și care nu își poate permite", mai remarcă prof. Mihai Coman.
"De asta a fost la noi șocul când au apărut preoții celebrități. Erau în același sens cu ce se întâmplă în bisericile protestante, neoprotestante, în bisericile catolice, în islamism, unde avem același fenomen. Nu mai vorbim de budism, unde poate Dalai Lama e un antemergător în sensul ăsta, al marketingului liderului religios. Și când au apărut la noi, părea ceva care nu-și găsea locul, părea uneori la limita încălcării normelor stabilite. Și nu uitați că părintele Necula, părintele Alexa Visarion, părintele Calistrat și alții din familia asta au intrat în, datorită sorții celebrității, în ceea ce se numește scandal mediatic. Oricât de mică este eroarea, este amplificată de mass-media și devine un subiect care poate să te stigmatizeze", adaugă prof. Mihai Coman.
"Dar elitele culturale științifice de la noi sunt nemulțumite, se raportează critic la ierarhia bisericească - au mașini prea scumpe, haine poate la fel de scumpe", propune Val Vâlcu.
"E un curent care nu este nou. Nu uitați romanul acela de succes în perioada interbelică, care era o satiră la adresa comportamentului preoților. Creangă însuși a fost între cei care a satirizat unele comportamente. Deci nu ar fi ceva nou ca elitele intelectuale să se raporteze critic la elitele clericale. Dar, în același timp, este un alt val de elite care, din contra, sunt extrem de reverențioase și extrem de preocupate să protejeze imaginea elitelor religioase ortodoxe. Deci nu e un singur fenomen. Sunt două fenomene aici - și pro, și contra. Și ele se întâlnesc, dacă urmăriți cu atenție, și în mass-media, și în social media, pe diferite subiecte", conchide prof. Mihai Coman.
Acultă mai multe aici: