Displazia congenitală de șold este o afecțiune cu care unii copii se nasc și care afectează articulația șoldului.
Dr. Adrian Dima, medic primar ortopedie și traumatologie cu competență în chirurgia artroscopică, de la Spitalul Clinic SANADOR, a explicat că această afecțiune poate fi depistată în primele luni de viață printr-un control medical și tratată cu ajutorul unor orteze speciale.
Potrivit medicului, dacă problema nu se corectează în copilărie, articulația se poate deteriora în timp, iar pacienții ajung să aibă dureri, dificultăți la mers și pot să ajungă chiar la coxartroză.
Video:
„Discutăm despre displazia de șold, o afecțiune cu cauze preponderent congenitale. Cum corectăm ceea ce a făcut natura cu mijloacele moderne din ziua de azi?”, a întrebat jurnalistul Val Vâlcu.
„Displazia congenitală a șoldului, după cum îi spune și numele, este o patologie cu care copiii se nasc, cu un anumit defect al articulației șoldului. În etapele inițiale la copii se face un screening de ani buni, pentru a fi depistată precoce și a fi tratată conservativ și de multe ori cu succes.
La câteva luni de viață se face screeningul și corectarea se face prin metode conservative la copii. Adică orteze, același ham Pavlik. Sunt niște sisteme prin care se stimulează dezvoltarea cotilului, și copilul fiind în creștere activă, se corectează destul de repede în cazurile medii, să zic, sau mai puțin grave.
Pe parcursul vieții, în cazurile care au eșuat tratamentului conservativ și/sau chirurgical în perioada de copilărie, se ajunge la degradarea articulației, cu alterarea mobilității, mers deficitar, șchiopătat, dureri și cu dezvoltarea unei coxartroze. Adică se distruge cartilajul.
În toate articulațiile, practic, se produce frecarea între două suprafețe acoperite cu cartilaj, care trebuie să fie de o anumită duritate, lucios și neted, ca să ruleze, uns, să zicem așa. Atunci când se distruge cartilajul, nu mai poate rula adecvat și apar inflamația, durerea. Iar în displazii se adaugă și fenomenele de subluxare, adică capul tinde să iasă din cotil și/sau chiar cu luxarea completă a scapului”, a spus dr. Adrian Dima.
Când devine proteza de șold o soluție
Dr. Adrian Dima a explicat că se încearcă mai întâi corectarea articulației prin intervenții chirurgicale pentru a amâna cât mai mult sau chiar a evita protezarea.
Potrivit acestuia, proteza de șold este o soluție atunci când tratamentele conservative și chirurgicale nu mai dau rezultate.
„În cazul displaziei care e soluția? Înlocuiți articulația?”, a întrebat Val Vâlcu.
„În perioadele mai precoce se tinde a efectua anumite intervenții chirurgicale prin care să se restabilească congruența capului femural, adică să acoperim capul femural, cotilul, pentru a crea condiții de dezvoltare normală și amânarea cât mai mult sau chiar să scape de proteză”, a spus dr. Adrian Dima.
„De ce se evită protezarea? Este scumpă proteza, nu are performanțele sistemului osteoarticular natural?”, a întrebat Val Vâlcu.
„În primul rând, dacă pornim de la premisa că tot ce e de la Dumnezeu este sfânt, tot ce este înlocuit în corpul uman are un grad de uzură, prezintă anumite riscuri, orice intervenție chirurgicală prezintă riscuri, și atunci tindem să amânăm momentul până în punctul optim, să spunem.
Când eșuează tratamentele conservative și/sau chirurgicale, atunci se recurge la protezarea șoldului. Datorită tehnologiei avansate, acum s-a ajuns la niște componente protetice cu durată de viață destul de lungă și omul se reintegrează foarte bine”, a spus dr. Adrian Dima.
De ce nu este recomandată proteza de șold la persoanele tinere
Potrivit medicului, proteza de șold are o durată limitată de viață și se uzează mai repede la persoanele tinere și active. Acesta este motivul pentru care medicii încearcă mai întâi tratamente conservative și intervenții chirurgicale pentru corectarea articulației.
„Ar fi o problemă dacă la o persoană tânără, de 20-30 de ani, punem o proteză... Ea trebuie revizuită după o perioadă”, a spus Val Vâlcu.
„Da! De obicei se întâmplă, pentru că au și ele o durată de viață, iar la persoanele active, fiind active, comparativ cu persoanele din decada a treia, seniorii, fiind mult mai activi, respectiv și gradul de uzură este mai mare. Plus că, fiind activi, sunt expuși destul de mult și la factorii traumatici care pot afecta proteza, pentru că sunt activi”, a spus dr. Adrian Dima.
„Deci, până să ajungă la protezare, în cazul displaziei de șold, efectuați și alt tip de intervenție, i-ați spus conservativă”, a spus Val Vâlcu.
„Tratament conservativ în copilărie, plus anumite tratamente chirurgicale prin care se tinde a restaura suprafața cotilului și/sau congruența între capul femural și cotil, cu rezultate mai bune sau mai puțin bune”, a spus dr. Adrian Dima la DC News.