Reforma administrativă și teama de „ștergerea” de pe hartă: De ce identitatea culturală a regiunilor din România va supraviețui oricărei reorganizări teritoriale, dincolo de orgolii și nostalgii administrative.
Proiectul PSD de reformă administrativ-teritorială a inflamat spiritele în mai multe colțuri ale țării, dar nu neapărat din cauza faptului că mulți dintre aleșii locali și-ar putea pierde posturile pe care le ocupă. Am văzut zilele trecute o reacție dură a primarului din Cavnic, Vladimir Petruț, care a spus că „nimeni nu și-a permis să desființeze Maramureșul!”, după care, din aceeași zonă, edilul din Baia Mare, Doru Dăncuș, a precizat, într-o postare pe pagina sa de Facebook, că „Baia Mare va rămâne Baia Mare, iar Maramureșul va rămâne Maramureș”.
Sunt, de asemenea, îndreptățite și temerile vâlcenilor cu privire la comasarea județului lor cu Argeșul într-un județ/regiune mai mare care să se numească Argeș, cu atât mai mult cu cât Vâlcea este cel mai vechi județ atestat documentar care există și astăzi și care și-a păstrat denumirea originară.
Aceste îngrijorări ce țin de patriotismul local pot fi justificate până la un punct, mai ales în cazul județului Vâlcea, care a dăinuit încă de la finalul secolului al XIV-lea, din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân.
Ai auzit de județul Pădureț? Dar de județul Saac?
Posibil nu, cum nu a auzit o mare parte din populația României. Dar probabil că ai auzit de județele Muscel și Romanați. Pădureț și Saac (Săcuieni) județe foarte vechi care au existat în Țara Românească, însă care, cu timpul, au fost absorbite de județele mai puternice vecine.
Județul Pădureț se afla în partea centrală a actualului județ Argeș, iar toponimul își avea originea, probabil, în numeroasele păduri din zonă. De partea cealaltă, Saac a fost unul dintre județele medievale ale României care a rezistat până la jumătatea secolului al XIX-lea. Se afla, pe harta administrativă actuală a României, undeva între județele Prahova și Buzău.
Românii care trăiesc astăzi pe teritoriile acestor două foste județe cu siguranță că nu se consideră pădurețeni sau săcuieni, însă numeroși cetățeni din zona de nord-est a județului Argeș se consideră musceleni. Și probabil așa se întâmplă și în sudul județului Olt cu romanații. Acolo chiar a avut loc un referendum în anul 2018, pentru schimbarea numelui județului din Olt, în Olt-Romanați, care nu a îndeplinit însă cvorumul de prezență, deși peste 87% din cetățeni s-au pronunțat în favoarea modificării.
De ce nu o să dispară Maramureșul?
Exemplele de mai sus confirmă într-un grad ridicat că patriotismul local nu se rezumă doar la existența unei denumiri pe actele administrative, ci mai degrabă la moștenirea culturală, materială, spirituală și chiar genetică a unei regiuni.
În România nu a existat vreodată județul Bucovina, dar majoritatea oamenilor știu că este undeva în nordul țării - pe teritoriul actualului județ Suceava - și se individualizează prin mănăstirile cu fresce exterioare, portul popular bogat, casele pictate și meșteșugurile locale. Cum la fel știu și despre Maramureș că îi sunt caracteristice bisericile de lemn cu turle ascuțite, porțile de lemn cu motive ancestrale, Cimitirul Vesel de la Săpânța și faimoasa horincă.
Dacă Maramureșul nu va mai exista ca județ, elementele care îl definesc nu vor dispărea, cum nici elementele specifice Ducatului Bucovinei nu au dispărut după Unirea de la 1918 și cum nimeni nu i-a luat Muscelului portul popular, mănăstirile rupestre, arhitectura neoromânească cu piatră de Albești sau meșteșugul lânii și țesăturilor.
Acest articol reprezintă o opinie.