Știți jucăriile acelea care se vând, la tarabe, prin Gara de Nord și costă undeva la 10-30 de lei?
Sunt părinți, în România, care nu și le permit. Și au ajuns să ferească ochii copiilor astfel încât să nu vadă plușurile pe care le vând comercianții. O vânzătoare ne-a spus că „merg greu vânzările. Nu doar că mai greu ca anul trecut... mai greu ca luna trecută. Nu mai avem deloc vânzare. Oamenii nu-și mai lasă copiii să se uite la jucării, ca nu cumva să le ceară să le cumpere. Și vindem jucării și cu 10-15-30 de lei”.
Este cutremurător și nu știu ce ar mai fi de adăugat.
Cum am ajuns să vorbim cu vânzătoarea de la tarabă? De la un pix. Jurnalistul Val Vâlcu a fost să cumpere bilete de tren. La ghișeul CFR, casiera, plină de silă, când a vrut să-și ia bilet, i-a zis: „Completați-vă foaia, nu e completată!”. Val Vâlcu a întrebat-o: „Aveți un pix?”. „Nu!”, a fost răspunsul.
La trenurile private, unde biletele sunt cam la același preț, dacă nu chiar mai mic, personalul este numai un zâmbet. Îți completează foaia de drum, te ajută.
Până la urmă, Val Vâlcu s-a dus la o tonetă cu mărunțișuri să cumpere un pix. „Noi nu avem pix de vânzare, dar luați-l pe al meu să completați ce aveți nevoie”, i-a spus doamna de la tonetă, zâmbitoare și amabilă.
În timp ce vorbeau, femeia i-a zis ce v-am povestit la începutul articolului: „E greu, merge greu. Nu mai greu ca anul trecut... mai greu ca luna trecută. Nu mai avem deloc vânzare”.
Concluzia? Avem două. Una despre CFR și una despre banii românilor, bani care nu mai sunt.
CFR-ul trage să moară, iar funcționarii îl ajută să moară. N-ar trebui să existe așa ceva! Să ne gândim la bieții bunici care vin cu un talon de pensie, iar tu îi spui să-și completeze foaia, pentru că nu te obosești să-i ajuți. Și nici pix nu-i dai!
Dar, dincolo de experiența de la ghișeul CFR, rămâne mărturia vânzătoarei. Sunt părinți care evită tarabele cu jucării pentru că nu-și permit să le ofere copiilor nici măcar o mică bucurie de câțiva lei.