Exercițiul MOBEX București - Ilfov 26, destinat verificării stadiului pregătirii populației pentru apărare, se desfășoară până pe 12 octombrie.
O parte dintre rezerviștii cu domiciliul în București și în județul Ilfov s-au prezentat la unitățile stabilite doar la data înscrisă în ordinul de chemare pentru a participa, pe durata unei zile, la secvențe de pregătire. Printre aceștia s-a numărat și Iulian Fota, fost consilier prezidențial.
El a precizat că a fost prima experiență de acest fel și că se aștepta la convocare, după ce, cu aproximativ trei luni înainte, fusese chemat pentru actualizarea situației militare.
„Vineri, toata ziua, in loc de profesor Fota am fost colonel Fota. M-am achitat onorabil de obligatia civica si legala si am participat la MOBEX 2026, un exercitiu de mobilizare de o zi, organizat de MApN.
A fost o zi interesanta, atipica, pentru mine prima de acest fel. O cam asteptam, pentru ca acum vreo trei luni am fost convocat la comisariat pentru actualizarea situatiei militare. Mai ales dupa ce am aflat ca limita de varsta pentru mobilizarea la razboi este 63 si nu 60, cum credeam eu. Am inteles atunci ca nu scap. Mai bine, pentru ca am trait o experienta interesanta, cu multe aspecte bune dar si ceva lucruri de indreptat”, a zis Iulian Fota.
„Ora de prezentare la UM-ul destinat a fost sapte dimineata. Precaut, nu-mi place sa intarzii, am ajuns in Ghencea pe la 6.45. Era deja coada la intrarea in unitate. O reactie publica buna, incurajatoare. S-au prezentat la convocare peste 85% dintre cei chemati, majoritatea pana in ora sapte. Eram toti cam acelasi leat, undeva intre 55 si 62 de ani. Am fost printre cei mai batrani. Am fost impresionat sa vad inclusiv un om in carje, constient de datoria lui. Evident, i s-a multumit pentru dedicatie si a fost trimis cu o masina acasa.
Activitatea a avut doua parti, una de stat major, de organizare si una practica, in poligon. La partea de stat major am lamurit chestiuni de organizare. Cine ce face la razboi si pe unde merge. Aspectul asta mi se pare foarte important, principalul castig al mobilizarii. Necunoscutul, incertitudinea cam omoara moralul. E bine sa stim ce ne asteapta. Bucurosi le-om duce toate. Pe partea asta nu am chestiuni negative de semnalat.
Organizarea a fost foarte buna, militarii care ne-au asteptam stiau ce au de facut si pe fondul unei reactii pozitive venita din partea civililor mobilizati, am plecat in poligon chiar mai devreme un pic”, a mai povestit Iulian Fota.
Pistoalele Carpați, principala nemulțumire
„Pe langa uniforme am primit si armamentul din dotarea standard de razboi. Ofiterii au primit pistoale Carpati, cu care am si tras. Trei tinte, distante diferite, am tras binisor. Adica bine la tintele mai apropiate si mai greu la cea indepartata, problema mea din totdeauna. M-a ajutat ca anul asta am tras de doua ori in poligoane private, Joita si Baneasa. Chiar daca difera pistoalele, procedurile se suprapun in mare masura. Poligoanele private sunt un complement valoros al efortului de pregatire pe care-l face statul. Intre cei convocati au fost si camarazi care au tras cu "teava lunga", respectiv cu AKM-ul”, a mai zis Iulian Fota.
„Ne putem trezi în linia întâi în centrul Bucureștiului”
„Ce ma asteptam sa fie altfel? Pistoalele ma asteptam sa fie mai moderne. Se vede cu ochiul liber ca nici militarilor care au organizat exercitiul de mobilizare nu le-a picat chiar bine sa ne inzestreze cu arme vechi de vreo 50 de ani. Macar ca si conceptie , daca nu si ca productie. Pistolul meu a tras bine, dar alti colegi au avut incidente de tragere. Nu multe dar deranjante. Cine e fericit sa aiba musafiri si sa-i invite sa sada pe un scaun vechi? Vechi, sarac, nu de epoca.
Ma asteptam sa primim in dotare si AKM, inclusiv tragand si cu ele. Cred ca ofiterimea, mai ales cea superioara, ar trebui sa traga cu toate categoriile de armament usor. Iar dotarea standard sa includa si pistolul mitraliera. Ideea de spatele frontului nu cred ca mai este atat de rigida si pe linia razboiului total ne putem trezi in linia intai in centrul Bucurestiului. Aici am avut sentimentul ca inca nu luam in serios actuala idee de razboi si gandirea este cam veche.
In fine, eu cred ca echipamentul standard, bocanci plus imbracaminte, am putea sa le avem acasa. Eventual sa ni le cumparam. Am putea castiga timp, mai ales cand el devine foarte pretios. Elvetienii si israelienii isi tin si armele acasa, dar aici nu am curaj sa propun ceva. Le luam de la unitatile unde suntem alocati, daca suna goarna. Una peste alta cred ca este important ce face MApN si incurajez lumea sa se achite corespunzator de datoria legala dar si civica de a ne apara tara. Pregatirea de razboi nu este un moft, este o necesitate vitala. Nu-mi place razboiul, nu mi-l doresc dar am suficienta carte ca sa inteleg ca cea mai buna cale de garantare a pacii este pregatirea serioasa, chiar incrancenata, de razboi. Mai ales cand el se profileaza la orizont”, a mai zis Iulian Fota.
„Uite, orașul ăla frumos, Iași, ați fi gata să-l distrugeți ca să vă apărați țara?”
Iulian Fota, fost consilier prezidențial, a relatat o discuție cu Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate națională al Statelor Unite pentru România pe vremea lui Jimmy Carter, despre prețul apărării unei țări în fața unei invazii. Zbigniew Brzezinski l-a întrebat dacă România ar fi pregătită să riște distrugerea propriilor orașe pentru a rezista unui atac rusesc.
„Brzezinski mi-a mutat capul la spate, cum se spune. El rra foarte supărat de modul în care georgienii au refuzat să lupte cu rușii în 2008. Și teza lui Brzezinski era că georgienii nu au avut curajul, curajul pe care ucrainenii l-au demonstrat, să riște distrugerea orașelor georgiene ca să-și apere țara.
Care era așteptarea lui Brzezinski? Ca georgienii să-i angreneze în război urban pe ruși, să-i toace acolo, ca să le mărească costul invaziei și, în felul acesta, să le creeze pierderi majore. Georgienii n-au vrut să riște distrugerea propriilor orașe și, în momentul acela, au depus armele. Iar Brzezinski era foarte supărat pe chestia asta și frustrat, mai ales că, spunea el, America investise foarte mult în consiliere, armament și modernizarea armatei georgiene.
Și, în contextul acesta, vorbim de vara lui 2009, deci nu era anexată Crimeea, Rusia încă era departe, era de partea cealaltă a Mării Negre. Și, brusc, în timp ce el își spunea și își preciza punctul de vedere, schimbă direcția înspre România și înspre mine. Fusese în România cu un an sau doi înainte. Vizitase Iașiul și era foarte impresionat de Iași. Și mi-a zis: „Uite, orașul ăla frumos, Iași, ați fi gata să-l distrugeți ca să vă apărați țara?”.
Și, în momentul acela, eu m-am blocat. Pentru că mi-a pus o problemă la care niciodată nu mă gândisem: Posibilitatea nu numai a angajării într-un conflict cu Rusia, dar inclusiv a ceea ce trebuie să faci ca să câștigi războiul cu Rusia. Mi-am dat seama că este o chestiune foarte gravă, foarte grea, și nu-mi venea să mă arunc nici măcar cu o părere personală. În general, am păreri personale pe chestii de felul acesta, dar am ezitat. Și m-a văzut că ezit și mi-a zis: „Da, da, nu ezita. Gândește-te serios!”. Zice: „E treaba ta, de consilier de securitate națională să-l sfătuiești pe președintele tău, ce faceți dacă vă atacă rușii? Vă distrugeți orașele și vă apărați țara?”. De multe ori, când văd Mariupolul, toate distrugerile alea din est, și am un slide sau două cu felul în care arată orașele ucrainene din est, îmi aduc aminte de discuția cu Brzezinski, care în continuare rămâne fundamentală pentru noi”, a zis Iulian Fota.