Vinerea Mare în Ierusalim

În Vinerea Mare, la Ierusalim, la ora 10.00, se porneşte în procesiune de la Pretoriu până la Biserica Sfântului Mormânt. Preoţii şi pelerinii poartă în mâini cruci de diferite dimensiuni mergând pe Drumul Crucii (Via Dolorosa-rămasă în istorie ca fiind calea pe care Iisus a mers cu crucea pe umeri) spre Golgota, locul răstignirii.

Numita astfel de-abia în secolul al XVI-lea, Via Dolorosa începe în cartierul musulman şi se sfârşeste chiar în inima cartierului creştin, în interiorul Bisericii Sfântului Mormânt. Drumul este punctat de cele 14 popasuri ale Crucii.

În fruntea procesiunii merge arhiereul, în veşminte de doliu, ducând pe mâini o cruce mare de lemn de 1,5 m., în care se păstrează o parte din lemnul original al Sfintei Cruci. Ceilalti clerici duc Sfânta Evanghelie, icoane, cadelniţe.

Din loc în loc fac popasuri unde, după tradiţie, a căzut Domnul sub Cruce, iar arhiereul rosteşte câte o ectenie la care primeşte răspuns de la pelerini: Kyrie Eleison. Prima oprire, ce coincide de fapt cu punctul de plecare, este Mânăstirea Flagelării, care marchează locul unde Mântuitorul a fost judecat si batjocorit de soldaţii romani. Mânăstirea aparţine Ordinului călugarilor franciscani care, în fiecare zi de vineri, au obiceiul să pornească de aici într-o procesiune de-a lungul Drumului Crucii. Printre celelalte locuri de oprire se numară capela armenească, care marchează prima cădere a lui Iisus, încovoiat sub greutatea Crucii, şi biserica greco-catolicp, înalţată acolo unde o femeie pe nume Veronica I-a ieşit în cale pentru a-I sterge faţa cu o năframă. Această bucată de material, pe care s-a imprimat atunci chipul Mântuitorului aflat în suferinţă, este păstrată, începând din secolul al VII-lea, în Bazilica Sfântului Petru de la Vatican.

Apoi, locul unde S-a întâlnit cu mama Lui, locul unde Simon L-a sprijinit să poarte crucea, locul unde Veronica i-a şters faţa însangerată cu năframa pe care a rămas întipărit chipul Lui. Apoi locurile în care El s-a prăbuşit a doua şi a treia oara, sau unde a fost dezbrăcat de veşmintele Sale.

Biserica Sfântului Mormânt este cea din urmă de pe Drumul Calvarului, acolo, pe Golgota, unde a fost răstignit pe cruce şi unde a fost pus în mormântul din care a Înviat.

În Biserica Sfântului Mormânt se aşează din timp bare metalice şi gardă pentru a menţine ordinea şi a asigura coridoare de trecere preoţilor slujitori. Marele sobor al celor peste 200 de slujitori se apropie în faţa Sfântului Mormânt. La ora 19.00 se început slujba Prohodului. în timp ce pelerinii stau nemişcati pe toate culoarele, clericii merg încet în procesiune. In frunte merg arhiereii cu Sfânta Cruce, apoi Epitaful, preoţii, diaconii, ipodiaconii si patriarhul. În urma clericilor merg cântareţii, cu cărţile în mâini, cântand prohodul. Toţi au în mâini lumânări albe, aprinse. Clericii pornesc din faţa Sfântului Mormânt, inconjoară baldachinul Sfântului Mormânt, urcă la Golgota, se închină aici, coboară, inconjoară Biserica Învierii, se închină la locul unde a plans Maica Domnului şi în timp ce starea întâi a prohodului se termină de cântat, cortegiul se opreşte la Piatra Ungerii. Aici se asterne pe piatra Sfântul Epitaf. După terminarea prohodului, slujitorii se aşează în faţa Sfântului Mormânt şi continuă slujba Utreniei, după rânduială. Sfânta Evanghelie cu pecetluirea Mormântului (Matei 27, 62-66) se citeşte chiarîn faţa uşii de intrare la Mormântul Domnului.

Apoi slujba Prohodului ia sfârsit prin miruirea tuturor pelerinilor. Este ora 3.00, după miezul nopţii! La sfârsitul Utreniei se adună câte un delegat din partea fiecarei Biserici oficiale - ortodoxă, catolică, armeană si coptă - şi, asistaţi de poliţie, se controlează interiorul Sfântului Mormânt să nu fie vreo sursă de foc. Apoi se sting toate cele aproape 80 de candele din interior şi se sigilează ambele uşi ale Sfântului Mormânt cu sigilii de ceară şi panză albă. Benzile de sigiliu se asează cruciş. Fiecare delegat işi pune parafa pe sigiliul Bisericii sale. Din clipa aceasta nu se mai poate intra la Sfântul Mormânt pană în seara Sâmbetei Mari, după ce se aprinde Sfânta Lumină. In timp ce pelerinii şi clericii se retrag, politia stă de gardă la uşa Mormântului, o zi şi o noapte. În intervalul acesta, dintre răstignirea pe cruce şi Înviere, pentru ca moartea Lui să nu pară iluzorie oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lăsat trupul Său să zacă în mormânt trei zile şi în acest timp S-a coborât cu sufletul la iad, sfărâmându-i porţile

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News