Jurnalul unui protest: cum au văzut feministele Piața Universității

Oana Băluţă, lector la Universitatea București, este o cunoscută militantă pentru drepturile femeilor .  Ca participantă la Revoluția din 2012, în Piața Universității, a hotărât să țină un jurnal de campanie.

Marti, 17 ianuarie

18.20 p.m. Inapoi in Piata Universitatii. Drepturile noastre ale tuturor, drepturile femeilor pot fi aparate diferit intr-un regim democratic.

01.14 a.m Ce am invatat azi? Nu doar jandarmii pot dispersa multimea. "Infiltrasii activisti de partid" au avut si ei treaba. Ce nu inteleg ei este ca cei care au participat la protestele din '90 ne-au povestit una-alta. I-am vazut. Strigau aproape orice, mai putin anti-Basescu.Luni, 16 ianuarie

1.34 a.m. Am protestat pentru democratie. Pentru drepturile noastre. Din nou, cu aceeasi incapatanare pe care multi nu o vad: protestam pasnic, nonviolent.

1.50 a.m. Din ciclul "Jandarmii si cetatenii": in seara aceasta am aflat ca suntem in Piata pentru ca nu avem loc de munca, dar in varianta :"Nu aveti serviciu..". In plus: 1. -Nu mai stati aici. (ne mutasem chiar langa Intercontinental cand au inceput sa se grupeze jandarmii la Fantana ca sa disperseze strategic multimea) - De ce? - Asa va spun eu. - De ce? ...Duminica, 15 ianuarie

2.30 a.m. Scena 1. Am fost in Piata Universitatii. De ce? Ca sa apar democratia, ca sa arat ca am o voce, ca sunt cetateana, nu vierme, ca nu mai accept sfidarea explicita. Cateva fotografii. Inainte de intalnirea cu jandarmii si gazele lacrimogene.

2.32 a.m. Scena 2. Cocktail Molotov, fuga, gaze lacrimogene. Alice a strigat sa ne urcam pe banca, e teribil cand alearga oamenii. Am sarit pe banca, am simtit gazele, am vazut jandarmii venind. Mi s-au cam taiat picioarele de frica. Am stat pe banca inca putin, apoi am plecat. Ma ardea fata, ochii ma usturau cumplit, am mers cu greu pentru ca nu-mi venea decat sa ma prabusesc pe undeva; mi-am adus aminte ca nu trebuie sa respir gazul si am mers mai departe. M-am rezemat de zid langa un echipaj SMURD. Preventiv, in cazul in care mi se face rau. Cineva, un barbat, mi-a dat un servetel. Am vorbit la telefon si ne-am regrupat usor. Of.

2.34 a.m. Scena 3. Se apropie ora 12. Mai suntem putini, dar nu plecam. Am stat acolo, uitandu-ma la ceas. Ce vroiam era sa vad ca este ora 12 si ca eu pot sa stau in Piata Universitatii. Am reusit asta. Am plecat spre casa. Cam asa a fost o zi din viata mea.

3.05 P.S.: In timp ce ne retrageam, am multumit sarcastic si eu si Alice unui grup de jandarmi pentru ca ne-au gazat. - Cu placere! - ........

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News