Preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliţă, avertizează că deși România susţine la nivel european direcţiile privind piaţa liberă a energiei, decarbonizarea şi dezvoltarea reţelelor, pe plan intern continuă să aplice măsuri administrative şi scheme prelungite de plafonare care afectează investiţiile, predictibilitatea şi implementarea tranziţiei energetice.
"România nu este "împotriva" direcţiei UE în energie. Dimpotrivă, în Consiliu, în Parlamentul European, în documentele strategice - de la PNESC (Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice, n.r.) la poziţii oficiale - susţine exact liniile mari ale tranziţiei europene. Piaţă funcţională. Decarbonizare accelerată. Reţele moderne. Protecţie socială ţintită. Implementare credibile. Pe hârtie, România este aliniată. În practică, însă, ajunge frecvent "pe dos". Această ruptură dintre vot şi faptă nu e doar o problemă de imagine. Este o problemă de costuri economice, investiţii ratate şi credibilitate strategică", susţine Dumitru Chisăliţă, în cadrul unei analize intitulată: "România votează Europa. Acasă, o amână. Despre abordarea energetică a unei ţări care semnează piaţa liberă şi practică regimul administrat", transmite Agerpres.
Ce a votat România
Dumitru Chisăliță a explicat că în ultimii ani direcţia UE în energie s-a cristalizat în câteva axe, pe care România le-a susţinut şi votat, respectiv piaţă funcţională (preţuri formate liber, tranzacţii transfrontaliere, reguli comune), decarbonizare accelerată prin "mai mult eolian/solar, eficienţă, electrificare, flexibilitate (stocare, demand response)".
De asemenea, România a susţinut modernizarea reţelelor şi integrarea resurselor prin investiţii mari în transport/distribuţie, digitalizare, conexiuni, reducerea congestiilor; protecţia socială ţintită (nu distorsionare permanentă) prin ajutor pentru vulnerabilitate, nu blocarea semnalelor de preţ la toată lumea, respectiv planificare şi implementare: PNIESC credibil, licitaţii, scheme stabile (exemplu CfD), termene respectate.
În plus, România are şi ţinte asumate în PNIESC actualizat, precum creşterea ponderii regenerabilelor până în 2030, cu detalii sectoriale, precizează specialistul.
"România declară că susţine piaţa internă a energiei - preţuri formate liber, tranzacţii transfrontaliere, reguli comune. Şi totuşi, la fiecare şoc, răspunsul reflexului este controlul administrativ: plafonări, obligaţii de vânzare la preţ fix, contribuţii excepţionale, restricţii", mai arată analiza citată.
Dumitru Chisăliță: Politic, Plafonarea rezolvă factura de azi. Economic, subminează investiţiile de mâine
Comisia Europeană a deschis proceduri de infringement pentru măsuri care limitează libertatea formării preţului şi afectează comerţul. În 2025, România a primit un aviz motivat pentru obligaţii impuse producătorilor de gaze de a vinde la preţ fix pe piaţa angro.
Potrivit sursei citate, România votează "piaţă internă", dar acasă menţine un regim de criză prelungită. "Politic, plafonarea rezolvă factura de azi. Economic, subminează investiţiile de mâine", a subliniat specialistul.
Chisăliţă susţine că "energia este exact domeniul în care lipsa investiţiilor se plăteşte scump şi mai târziu".
"România a agreat calendarul de reducere a cărbunelui şi ţinte ambiţioase pentru regenerabile până în 2030. Însă, când proiectele de înlocuire întârzie - fie că vorbim de capacităţi noi, stocare sau reţele - soluţia nu este accelerarea implementării, negocierea termenelor", se mai arată în document.
"România nu este anti-regenerabile"
Acesta amintește că în anul 2025 au existat discuţii referitoare la prelungirea funcţionării unor centrale pe cărbune dincolo de termenele agreate în planurile legate de finanţarea europeană.
"Din nou, paradoxul: România semnează calendarul, dar când implementarea scârţâie, mută data-limită. Problema nu este realismul - orice tranziţie trebuie gestionată responsabil. Problema este lipsa unei livrări coerente care să evite dependenţa de amânare", a adăugat preşedintele AEI.
Conform cercetării, România nu este anti-regenerabile. "Din contră, potenţialul este mare, iar investitorii există. Dar instabilitatea normativă, schimbările frecvente prin OUG, taxe ad-hoc şi blocajele în avizare creează un mediu de risc. La aceasta se adaugă reţelele care nu ţin pasul cu racordările şi tarifele care nu oferă semnale clare pentru flexibilitate. În timp ce la nivel UE, în 2025, vântul şi solarul au depăşit combustibilii fosili în producţia de electricitate, România avansează "în valuri" - perioade de boom urmate de frâne administrative. Investitorii nu se tem de piaţă. Se tem de impredictibilitate", a adăugat Chisăliţă.
Studiul mai arată că UE promovează protecţia ţintită a consumatorilor vulnerabili, nu distorsionarea permanentă a pieţei.
"România a extins însă schema de plafonare pe perioade lungi, din 2021 încoace, cu efecte secundare: blocaj de lichiditate, întârzieri la compensări, litigii şi semnale de preţ "anesteziate". Când preţul real nu mai ajunge la consumator, investiţiile în eficienţă şi flexibilitate scad. Când piaţa e distorsionată prea mult timp, capitalul cere randamente mai mari - sau pleacă", a adăugat preşedintele AEI.
În opinia lui Chisăliță, nu e vorba doar de "rea-voinţă", ci sunt cauze structurale, respectiv politizarea facturii - energia e subiect electoral, iar măsura imediată bate reforma durabilă.
Pe listă se mai află fragmentarea instituţională, coordonarea slabă între ministere, ANRE, companii de stat şi operatori, dar şi presiuni sociale locale. Astfel, fără o tranziţie justă credibilă, amânarea devine soluţie politică, menţionează el.
"Cât ne costă "răsturnarea pe dos" faţă de direcţia UE în energie?"
România nu e singura ţară care a intervenit în piaţă în anii de criză însă diferenţa este durata şi lipsa unei ieşiri clare din regimul excepţional, a adăugat acesta.
"Cât ne costă "răsturnarea pe dos" faţă de direcţia UE în energie? Costurile sunt reale şi cumulative: incertitudine investiţională - întârzieri în reţele şi flexibilitate; risc de sancţiuni şi litigii - reputaţie afectată; preţuri mai mari pe termen mediu - lipsa capacităţilor noi şi congestiile cresc costurile", se mai precizează în document.
Chisăliţă a trecut pe listă pierderea de oportunitate. "Într-un moment în care UE accelerează structural tranziţia, România riscă să rămână cu infrastructura în urmă. Plafonarea poate ţine jos factura azi. Dar dacă blochează investiţiile, factura de mâine va fi mai mare", a adăugat acesta.
Trei schimbări propuse de Chisăliță
Potrivit preşedintelui AEI, dacă România vrea să fie pe direcţia UE nu doar la vot, ci şi în practică, trei schimbări sunt decisive: de la OUG la stabilitate legislativă. "Intervenţiile să fie temporare, predictibile şi ţintite strict către vulnerabili. Nu distorsiuni largi şi permanente", consideră Chisăliţă.
În ceea ce priveşte reţelele şi flexibilitatea ca prioritate naţională, specialistul a precizat investiţiile accelerate în distribuţie, digitalizare, stocare şi tarife care stimulează reducerea costurilor. "Fără reţea modernă, regenerabile rămân pe hârtie", a menţionat el.