Și gata. Plângere penală din partea unui politician iritat. Parcă am descoperit obscenitatea în premieră. Unii o iau ca pe o ofensă națională, ca și cum românii n-au crescut cu înjurături în scară, cu limbaj de „spatele blocului” și cu bancuri despre Bulă care se dădea cu capul de pereți ca să mimeze că vine din România. Diferența e că azi nu mai mimăm. Azi se spune direct și brutal.
Pe vremea lui Ceaușescu, un banc suna cam așa: La un concurs internațional, fiecare trebuia să mimeze țara de origine. Unul făcea semn că bea bere și mănâncă cârnați, deci Germania. Altul mima dans flamenco, așadar Spania. Bulă se izbea cu capul de perete. „A, ești din România!”
Securitatea nu-i aresta pe toți. Nu pentru că era permis, ci pentru că erau prea mulți de băgat la închisoare. Jumătate erau oamenii lor, cealaltă jumătate oricum ar fi umplut celulele... hotelurile și piscinele. Așa că îi ignorau.
Azi, vine un politician român și spune că vrea cătușe pentru un Albert Nbn care spune, în limbajul generației TikTok, ce alții au spus cu metafore. S-a pierdut subtilitatea, da. Dar și răbdarea. Iar în loc să ascultăm ce transmite (în fond, o furie față de sistem), ne grăbim să reacționăm la formă.
În paralel: Când te trimite un rapper străin la ATI, nimeni nu reacționează
Pe scenă, la momentul lui Destroy Lonely, un rapper american adus de Selly cu mare fast la un festival, urcă un puști de 15 ani. Apoi aproape îl forțează să sară de acolo. Minorul cade pe o bară metalică. Ajunge în terapie intensivă, cu plămâni, ficat și rinichi afectați. Și ce se întâmplă? Nimic. Nicio plângere penală. Nici măcar un comunicat decent. Rapperul pleacă din țară mai repede decât soldatul care l-a lovit cu mașina pe Teo Petter.
Frații Tate au fost acuzați că au forțat femei să se automutileze emoțional. Să renunțe la gândire, la demnitate, totul sub umbrela manipulării mascate în „libertate”.
Dar Destroy Lonely? A determinat un minor să se îndrepte spre o potențială mutilare fizică. Dacă acel copil își rupea coloana și rămânea paralizat, ce mai spuneam? Că „a fost un accident”? Că „s-a antrenat greșit să sară”? Totuși nu era vreun băiat cu experiență în parkour, ci avea mai degrabă... colacul sub tricou decât antrenamentul de parcurist.
Jurnalistul Val Vâlcu spune că este ironic cum România pare mai preocupată de Albert Nbn decât de un adolescent, ajuns la ATI, după ce un rapper aproape l-a obligat să se arunce de pe scenă.
Dar revenind. În America, dacă aluneci pe o coajă de cartof în fast-food, s-ar putea să pleci acasă cu zeci de mii de dolari despăgubire. Dacă te opărești cu o cafea fierbinte, cum s-a întâmplat cu celebra bătrânică ce și-a vărsat paharul în poală, compania plătește. Mult. McDonald’s a fost obligat să-i dea sute de mii de dolari pentru că lichidul i-a provocat arsuri de gradul 3. Era cafea, da. Fierbinte, așa cum trebuie să fie cafeaua totuși.
Albert Nbn a fost obscen. Dar n-a îndemnat la ură, n-a ars drapelul, n-a instigat la violență. A spus ceva care a deranjat, în stilul direct al unei generații care a crescut cu YouTube și TikTok, nu cu subtilități și glume cu perdea. A spus ce simte pe românește.
Cât despre rapperul american, nicio tresărire penală. Nici în presă, nici în instituții, niciunde. Liniște absolută. Reclama de la Selly închide orice gură? Nimeni nu are nimic de spus? Nicio întrebare? Nicio responsabilitate? Selly a ieșit cu o scuză vagă, cu o promisiune pentru anul viitor, livrată cuminte, cu zâmbet de PR. Și gata. Subiect închis. Copilul e în spital, rapperul e, probabil în SUA, iar noi ne prefacem că a fost doar un „accident de festival”.
Ce mai contează?! La urma urmei, bine că s-au vândut deja peste 50.000 de bilete pentru Beach, Please! 2026. Asta și datorită politicianului care i-a făcut plângere lui Albert Nbn. Reclamă mai bună nu există.