Psihoterapeutul și logopedul Cristina Gemănaru a expus un caz frecvent întâlnit în viața de zi cu zi: aceea în care copiii aleg să-și evite părinții până rup definitiv legăturile cu aceștia. Mulți dintre părinți se simt frustrați și neputincioși, punându-și întrebarea „De ce?”.
Ce îi determină pe copii să-și dorească ruperea legăturii cu părinții lor?
„Copilul meu nu-mi răspunde la telefon. M-a șters din viața lui. Sunt ani de când nu i-am auzit vocea. Și, culmea, m-a blocat și pe Facebook”, e una dintre durerile unui părinte ajuns în această situație.
„Ani la rând a primit doar morală. Un copil nu te va respecta niciodată dacă îl umilești. Te va evita”
Specialista a explicat că, deși pentru mulți părinți este o trădare, o rană pe care nu o înțeleg, sunt multe aspecte care trebuie să fie luate în calcul. Copiii, de cele mai multe ori, au motive întemeiate când iau această decizie.
„Oare nu s-a săturat de clasicele reproșuri legate de sacrificiile tale? Eu am făcut totul pentru tine, iar tu? Un copil nu își blochează părintele pentru o simplă ceartă. O face pentru că ani la rând a primit doar morală. Nu este răzbunare. Este ultima lui formă de protecție”, a explicat specialista.
Aceasta a punctat și modul în care un părinte trebuie să relaționeze cu al său copil: construindu-i încrederea că, atunci când greșește, va avea un sprijin necondiționat - nu va fi în mod continuu judecat și apostrofat.
„Zilele trecute citeam sfaturile unei vedete TV: - Fiul meu a întârziat o oră peste ora 22. L-am lăsat afară, în fața ușii, până la 1 noaptea. A plâns. A sunat… dar nu i-am răspuns. Așa se învață respectul. Ce aș fi făcut eu ca mamă? Aș fi deschis ușa și i-aș fi spus: - Ai întârziat. Mi-a fost teamă. Vreau să-mi spui ce s-a întâmplat. O vorbă ajută. Pedeapsa naște frustrări invizibile în sufletul adolescentului. Aș fi ascultat motivul întârzierii și apoi aș fi stabilit limitele. Scopul meu NU este să-mi înving copilul, ci să-l învăț să vină spre mine atunci când greșește. Pentru că un copil nu te va respecta niciodată dacă îl umilești. Te va evita. Dacă îi închizi ușa, va înțelege un adevăr dureros: Când greșesc… nu ești acolo pentru mine. Nu închizi ușa unui copil. O deschizi și îl asculți”, a mai spus Cristina Gemănaru, pe pagina sa de Facebook.
„Nu fuge de tine, fuge de cum s-a simțit lângă tine”
Relația dintre un copil și părinte nu se deteriorează într-o zi, mai spune specialista. Ea „se rupe încet, în anii în care copilul a simțit că iubirea vine cu amenințări și șantaj emoțional”.
„Săptămâna trecută, o mamă mi-a povestit cu mândrie: - L-am dat jos din mașină, că a fost obraznic la școală. Am mers cu mașina 50 de metri și apoi m-am întors după el. Plângea si tremura de frică… dar trebuia să mă asculte. Contrariată, am întrebat-o: - Și acum? Mi-a răspuns satisfăcută: - Acum doar îl ameninț că îl las acolo. Funcționează imediat. Voi chiar credeți că 'funcționează'?
Pe acel copil îl va urmări toată viața sentimentul că mama poate pleca oricând. Că dragostea ei depinde de comportamentele lui. Că nu există siguranță. Doar frică. Este clar că, atunci când va crește, va face singur pasul înapoi. Adevărul este că un copil nu se rupe de părinte într-o singură zi. Se rupe încet, în anii în care a simțit că iubirea vine cu amenințări și șantaj emoțional. Că vocea lui nu contează. E sătul de replicile tale 'Ești prost', 'Exagerezi', 'Nu mai plânge', 'Nu am timp'. Te înțeleg. Stai cu telefonul în mână și nu ai curaj să apeși pe numărul lui. Ai vrea să dai timpul înapoi. Să schimbi lucrurile. Să repari anumite momente din trecut. Să ștergi anumite vorbe grele spuse atunci când aveai puterea. Acum însă puterea ta a dispărut. Nu mai există. Știu că te întrebi nedumerit: - De ce nu mă vrea în viața lui?”, a mai punctat ea.
Concluzia psihoterapeutei pentru părinții aflați în această situație e una scurtă, dar plină de substanță: „Nu fuge de tine. Fuge de cum s-a simțit lângă tine”.