Trăim într-o altfel de Europă, pe care nu am mai cunoscut-o de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, scrie Fischer într-un articol publicat de site-ul Social Europe:
O Germanie europeană sau o Europă germană?
La suprafață, negocierile au fost despre datorii și evitarea Grexitului, dar în spatele ușilor închise s-a stabilit ce rol are țara cu cea mai puternică economie și cea mai numeroasă populație. După război, recâștigarea încrederii din partea celorlalte națiuni s-a bazat pe europenizarea Germaniei. În Germania de azi, aceste idei sunt considerate romantice, desuete, iar interesul național primează.
Nu cred că Angela Merkel și ministrul de Finanțe Wolfgang Schäuble și-au dat seama ce fac, scrie Fischer. Întrebarea cheie, veche de două secole, este dacă ne îndreptăm spre o Germanie europeană sau o Europă germană? Răspunsul a venit în acea noapte fatală de la Bruxelles, crede fostul ministru de Externe. A neglija valul de critici la adresa Germaniei și a conducătorilor săi, așa cum o fac mulți dintre nemți, înseamnă să ai ochelari de cal, avertizează Fischer.
Grecia, forțată să intre sub un protectorat fără speranțe
Desigur, propaganda despre cel de-al patrulea Reich este o prostie, dar reproșurile sunt întemeiate: Germania și-a schimbat politica post-război! În noaptea de 12-13 iulie, Germania a anunțat decizia de a transforma eurozona, dintr-un proiect european, într-o sferă de influență.
Merkel a avut de ales între Franța și Italia, de-o parte, și ministrul său de Finanțe, de cealaltă. Wolfgang Schäuble a vrut să forțeze Grecia să iasă voluntar din zona euro, sau să accepte un protectorat fără speranțe. Austeritatea impusă Greciei nu va funcționa, și a fost impusă doar pentru a da bine la electoratul german. Italia și Franța s-au opus acestei măsuri.
Conflictul cu Franța nu s-a încheiat
Conflictul cu Italia și Franța nu s-a terminat, scrie Fischer, pentru că Schäuble își menține opțiunea pentru Grexit. Schäuble crede că euro poate fi folosit pentru ”re-educarea” sudului Europei, demers ce s-ar putea dovedi o eroare periculoasă. Italia și Franța își dau seama că o astfel de viziune pune în pericol proiectul european, care a fost clădit pe diversitate și solidaritate.
Eroare capitală: scoaterea țării din proiectul european
Germania a fost marele câștigător al proiectului european, atât economic cât și politic. Unificarea Germaniei a fost făcută de Bismarck în secolul XIX, în plină ascensiune a naționalismului. Militarismul a fost, astfel, asociat cu puterea națională. Spre deosebire de Franța, SUA sau Anglia, filozofia publică germană nu a încorporat un ideal civilizator, care să justifice folosirea forței militare. A doua reunificare a Germaniei, în 1989, a fost bazată pe orientarea irevocabilă a țării spre proiectul european, care acoperea lipsurile proiectului național fondator. A scoate țara de pe acest drum este o eroare capitală. În dimineața zilei de 13 iulie, și Germania și Europa au fost înfrânte, consideră fostul ministru de Externe, Joschka Fischer.