Regina Maria și Regele Ferdinand s-au născut amândoi în aceeași zi, 29 octombrie, la o distanță de zece ani.
Evenimentul s-a desfășurat în Holul de Onoare al castelului, în prezența Majestății Sale Margareta, a Alteței Sale Regale Principele Radu, a Alteței Sale Regale Principesa Elena și a Alteței Sale Regale Principesa Sofia. Au mai participat, printre alții, ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, Nunțiul Apostolic, Giampiero Gloder, ambasadori, reprezentanți ai cultelor religioase.
Cei doi monarhi ai României moderne
Ferdinand a fost numit „cel Loial”, pentru că, deși era de origine germană, a ales să meargă cu țara pe care o conducea și a denunțat tratatul cu Puterile Centrale și a ratificat intrarea României în război pentru Transilvania. A mers spre Marea Unire fiind loial poporului. A fost devotat poporului său și a rămas în istorie ca Ferdinand cel Loial.
Regina Maria a avut, la rândul ei, un rol decisiv. Era nepoata reginei Marii Britanii, deci avea legături directe cu Casa Regală Britanică. A fost o prezență puternică atât pe frontul de luptă, cât și la negocierile de pace.
Mai puțin cunoscut, deși s-a scris în DC News, este faptul că, fără această legătură de familie și sprijinul britanicilor, România ar fi avut mari dificultăți după 1918, ar fi fost un stat eșuat din punct de vedere economic. Țara era devastată, fără locomotive, fără infrastructură, fără bani, tezaurul fusese dus în Rusia.
Britanicii ne-au oferit atunci un credit, garantat cu petrolul din Prahova. Fără această legătură personală, reconstrucția ar fi fost mult mai grea și mai lungă. Așa cum s-a întâmplat, de fapt, după 1990, când tranziția a durat două decenii, tocmai pentru că nu am avut acel sprijin extern sau acele conexiuni.
Revenind la prezent: La Catedrala Mântuirii Neamului au fost huiduiți politicienii
Practic, la Catedrală am vzăzut o scenă de huiduieli. Singura care nu a fost contestată a fost Familia Regală.
Și aici e interesant: Lumea nu mai analizează rolul simbolic al instituțiilor. Alegerile prezidențiale, cu vot în două tururi, divizează, adică jumătate plus unu contra jumătate minus unu. După alegeri, rămân răni, frustrări, supărări, ură. Societatea se împarte și se învrăjbește.
În alte țări, lucrurile sunt mai calme. Alegerile într-un singur tur sau un sistem parlamentar reduc tensiunile. Președintele Germaniei, de exemplu, are un rol pur reprezentativ și nu încinge spiritele pe stradă.
Monarhia constituțională, în schimb, unește. În Spania, a fost război civil. Nu s-au bătut la urne, ci pe câmpul de lupte. Cum s-a împăcat societatea după dictatura franchistă? S-a reușit o tranziție pașnică spre democrație datorită monarhiei. Juan Carlos a fost elementul care i-a împăcat pe republicani, monarhiști, socialiști, pe toată lumea. A fost un exemplu de succes.
La fel ar putea fi și la noi, simbolic vorbind. E bine că există. Avem o soluție de rezervă. După atâtea președinții eșuate, Băsescu, Iohannis, toate pornite cu entuziasm și sfârșite în dezamăgire, e nevoie de o alternativă, de un plan B.
La un moment dat, într-o criză majoră, Casa Regală ar putea fi o instituție de echilibru, așa cum a fost și în trecut. Un personaj loial poporului, precum Ferdinand, ar putea aduce din nou liniște și unitate.
VEZI ȘI: De ce are dreptate Oana Țoiu privind Casa Regală
FOTO: ©Daniel Angelescu și Alexandra Gogu, Casa Majestății Sale