Dacă a existat vreodată o structură construită pentru a trece testul timpului, aceasta ar fi cu siguranţă Marea Piramidă din Giza, un monument transcendent al imaginaţiei şi ambiţiei umane. De când a fost ridicată în perioada Vechiului Regat Egiptean, ea a rămas impasibilă pe măsură ce timpul a trecut, iar civilizaţiile s-au ridicat şi s-au prăbuşit, informează joi Reuters și Agerpres.
Cercetătorii au descoperit acum unul dintre motivele durabilităţii sale uimitoare: a fost proiectată şi construită cu caracteristici structurale care i-au permis să reziste energiei distrugătoare a cutremurelor încă de la construirea sa, în urmă cu aproximativ 4.600 de ani, ca mormânt al faraonului Khufu.
Oamenii de ştiinţă au evaluat dinamica structurală a acesteia folosind dispozitive denumite seismometre, pentru a înregistra vibraţiile ambientale - mişcări subtile şi continue de fond, generate de forţele naturii şi de activitatea umană - în 37 de locuri din interiorul şi din jurul piramidei. Aceasta a dat dovadă de un răspuns structural remarcabil de omogen şi de stabil la acele vibraţii, în pofida dimensiunii şi complexităţii sale.
Cele patru laturi ale Marii Piramide, situată în Giza, în imediata apropriere a capitalei egiptene, Cairo, şi construită din blocuri masive de calcar, măsoară fiecare aproximativ 230 de metri la bază şi acoperă o suprafaţă de circa 5,3 hectare.
Iniţial, avea o înălţime de aproximativ 147 de metri. Eroziunea naturală de-a lungul timpului şi extragerea, cu mai multe secole în urmă, a pietrelor netede din stratul exterior, folosite ca material de construcţii, au făcut ca înălţimea ei actuală să fie de circa 138,5 metri. Marea Piramidă din Giza a fost cea mai înaltă structură din lume timp de aproximativ 3.800 de ani.
Piramida lui Keops, construită să reziste la cutremure
Cercetătorii au identificat mai multe caracteristici care conferă piramidei rezistenţă la cutremure. Ea are o bază extrem de largă, cu un centru de greutate situat la un nivel scăzut, o geometrie extrem de simetrică, o reducere treptată a masei spre vârf şi o structură internă sofisticată, incluzând camere interioare care atenuează amplificarea vibraţiilor. De asemenea, fost construită pe un strat foarte solid de rocă calcaroasă.
"Aceste elemente, luate împreună, creează o structură echilibrată şi coerentă", a declarat seismologul Mohamed ElGabry de la Institutul Naţional de Cercetare în Astronomie şi Geofizică (NRIAG) din Egipt, autorul principal al studiului publicat joi în revista Scientific Reports.
"Constructorii din Egiptul Antic deţineau în mod evident cunoştinţe practice despre stabilitate, comportamentul fundaţiilor, distribuţia masei şi transferul de sarcină utilă", a declarat Asem Salama, seismolog la NRIAG şi autor-senior al studiului.
Cercetătorii au descoperit că majoritatea vibraţiilor înregistrate în interiorul piramidei aveau o frecvenţă care indică faptul că stresul mecanic este distribuit în mod uniform în întreaga structură.
"Aşadar, deşi aş ezita să afirm că au proiectat piramida în mod intenţionat şi în mod specific pentru a rezista la cutremure, cred totuşi că au dezvoltat soluţii arhitecturale şi geotehnice care au dus în mod natural la realizarea unor structuri cu o rezistenţă excepţională pe termen lung", a afirmat Asem Salama.
Aceste lucruri au fost învăţate în timp, prin încercări şi greşeli, aşa cum o demonstrează unele piramide imperfecte care au precedat-o pe aceasta.
Anomalie în centrul Piramidei lui Keops
Cercetătorii au colectat date seismice din diverse pasaje şi camere construite în interiorul Marii Piramide, inclusiv din camera funerară principală, denumită "Camera Regelui", precum şi din stratul de rocă şi de sol din jurul construcţiei.
Autorii studiului au constatat că amplificarea vibraţiilor creştea odată cu înălţimea în interiorul piramidei, un fenomen normal pentru structurile înalte. Cu toate acestea, ei au observat o reducere a amplificării în cele cinci camere speciale construite deasupra "Camerei Regelui", în pofida poziţiei lor mai înalte.
"Asta sugerează că aceste camere contribuie efectiv la disiparea energiei seismice şi la protejarea Camerei Regelui - una dintre cele mai critice zone - împotriva vibraţiilor excesive", a explicat Mohamed ElGabry.
Printre cele mai recente cutremure din regiune se numără cele notabile din 1847 şi 1992, ambele cauzând pagube importante la mii de clădiri, iar cel din urmă provocând moartea a peste 560 de persoane. Cu toate acestea, Marea Piramidă din Giza a suferit doar pagube nesemnificative.
Ea face parte dintr-un complex vast, alături de alte piramide şi de Marele Sfinx din Giza - toate atrăgând mulţimi numeroase de vizitatori încă din timpuri străvechi.
"Marea Piramidă nu este doar o realizare inginerească extraordinară, ci şi o operă de artă profundă şi o viziune umană. Simetria sa perfectă, scala monumentală şi proporţiile elegante creează o frumuseţe atemporală care continuă să inspire un sentiment de uimire chiar şi după 4.600 de ani", a declarat Mohamed ElGabry.
"Dincolo de frumuseţea sa fizică, ceea ce mă impresionează cel mai mult este incredibilul management de proiect şi măiestria organizaţională pe care ea le reprezintă. Construirea unui astfel de monument a durat aproximativ 20 de ani şi a necesitat menţinerea unei viziuni clare pe termen lung, un lanţ de aprovizionare extrem de complex şi coordonarea a zeci de mii de muncitori calificaţi, ingineri şi administratori", a adăugat expertul egiptean.
Proiectul piramidei ar fi inclus gestionarea resurselor umane, pregătirea forţei de muncă specializate, asigurarea unei aprovizionări continue cu alimente pentru muncitori, precum şi logistica necesară pentru a transporta cantităţi uriaşe de piatră.
"Ne aminteşte de ceea ce este capabilă să facă civilizaţia umană atunci când viziunea, ştiinţa, organizarea şi determinarea se îmbină", a spus Mohamed ElGabry.
"Oamenii de atunci chiar au reuşit să contruiască o structură care să dăinuie de-a lungul epocilor", a concluzionat el.