În secolul al XIX-lea, în timpul crizei agrare, căpitanul Charles Boycott administra moșiile lordului Earne din comitatul Mayo, Irlanda. În 1879, odată cu impunerea unor taxe excesive asupra arendașilor, Liga Arendașilor a decis să îi izoleze pe moșieri. Prima țintă a acestei campanii a fost chiar Boycott, care s-a confruntat cu un refuz total din partea muncitorilor zilieri, poștașilor și negustorilor, aceștia întrerupând orice contact cu el și familia sa. După un an de ostracizare, familia Boycott a fost forțată să părăsească moșia și să se refugieze în Anglia. Acest act de izolare a dat naștere termenului „boicot”, care a intrat ulterior în vocabularul internațional.
Unul dintre primele boicoturi celebre, chiar înainte de apariția cuvântului „boicot", a fost organizat de mișcarea aboliționistă din Anglia la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Membrii mișcării au refuzat să consume zahăr din trestie și alte produse ale muncii sclavice și în cele din urmă, au reușit să convingă o parte semnificativă a lumii din Londra că băutul de ceai cu zahăr era imoral. Acesta a fost unul dintre impulsurile pentru eliminarea sclaviei în Imperiul Britanic în 1833.
Primul boicot oficial, organizat la nivel de stat, a fost un boicot de o zi la nivel național pe firmele și magazinele evreiești, la 1 aprilie 1933 în Germania.