Conf. univ. dr. Delia Grigore, coordonatoarea programului de studii de Limba și literatura romani din cadrul Universității din București, a explicat de ce termenul „țigan” este considerat jignitor și a dezvăluit că romii au cerut încă din 1919 să nu mai fie numiți astfel.
Care este originea cuvântului „rom” și ce înseamnă, de fapt
Delia Grigore a explicat că termenul „rom” are rădăcini vechi în limba romani, în timp ce folosirea cuvântului „țigan” de către unii membri ai comunității poate fi legată de necunoașterea originii sale.
„Ideea este că unii romi care nu sunt vorbitori de limba romani continuă să folosească termenul "țigan", pentru că nu cunosc etimologia cuvintelor "țigan" și "rom".
Cuvântul "rom" există dintotdeauna în limba romani. Este moștenit din prakrit, o limbă veche vorbită în India, inclusiv în regiunea Rajasthan, din nordul țării. Termenul înseamnă "om de-al nostru", adică o persoană care aparține etniei noastre.
Așa cum unele femei românce spun "românul meu" atunci când se referă la soțul lor, noi spunem "muro rom", adică "soțul meu", sau "miri romni", care înseamnă "soția mea".
Un alt exemplu este cuvântul "baht", de la care provine termenul românesc "baftă". Acesta este de origine persană și a fost preluat în perioada în care strămoșii noștri au trecut prin Persia, actualul Iran. Rădăcinile noastre sunt în India, dar, în drumul nostru spre Europa, am trecut și prin Persia. Cuvântul înseamnă "noroc", a explicat Delia Grigore.
De unde provine termenul „țigan”. Explicațiile cercetătoarei
Potrivit Deliei Grigore, originea termenului „țigan” este asociată cu perioada Imperiului Bizantin, când acesta era folosit pentru a desemna persoane considerate eretice.
În schimb, termenul "țigan" a avut, încă de la început, o conotație peiorativă. Originea sa este asociată cu termenul "athinganos", din greaca medievală, folosit în Imperiul Bizantin, prin care au trecut și strămoșii romilor.
În acea perioadă, termenul desemna persoane considerate eretice, care nu aparțineau religiei oficiale ortodoxe. Avea inclusiv sensuri precum "spurcat" sau "necurat".
Există chiar și un document hagiografic, referitor la viața unui sfânt, în care se vorbește despre acești "athinganos" și se recomandă evitarea contactului cu ei. Erau descriși drept oameni care ghiceau în stele și în palmă, practicau vrăjitoria, comunicau cu animalele și le înțelegeau limbajul.
Din această perspectivă, erau considerați eretici și vrăjitori, fiind priviți extrem de negativ de autoritățile religioase ale Imperiului Bizantin.
Ulterior, în spațiul românesc, termenul a căpătat o semnificație și mai gravă. În perioada medievală, când romii au fost supuși sclaviei, forma "ațigan" era asociată cu statutul de rob. În timp, vocala inițială a dispărut și a rămas forma "țigan".
Termenul a continuat să fie utilizat cu sensuri negative, inclusiv în vorbirea de zi cu zi. Expresii precum "nu te țigăni" sau "nu fi țigan" sunt asociate cu scandalul, comportamentul antisocial ori lipsa de respect. Aceste sensuri peiorative apar inclusiv în dicționarele limbii române.
Prin urmare, din perspectiva noastră, termenul "țigan" nu a avut niciodată o conotație pozitivă și nici măcar neutră. De aceea, noi susținem folosirea cuvântului "rom", un termen vechi, care aparține limbii romani, este respectuos și nu are caracter jignitor", a subliniat Delia Grigore.
Romii au cerut încă din 1919 să nu mai fie numiți „țigani”
Conf. univ. dr. Delia Grigore a amintit că solicitarea de a utiliza termenul „rom” nu este una recentă, ci apare în documentele și revendicările comunității încă de la începutul secolului XX.
"Această revendicare nu este deloc recentă. Ea exista încă din perioada interbelică și chiar înainte de aceasta. La 27 aprilie 1919, la Ibașfalău, actualul Dumbrăveni, din județul Sibiu, a avut loc una dintre primele mari adunări ale romilor, în cadrul căreia a fost formulat un memorandum.
Participanții și-au exprimat susținerea față de Unirea Transilvaniei cu România, și-au declarat loialitatea față de statul român și față de rege și și-au manifestat disponibilitatea de a colabora cu autoritățile.
În același timp, au solicitat drepturi civile și egalitate. Au cerut să aibă acces la educație, la justiție și la viața religioasă, explicând că, în perioada Imperiului Austro-Ungar, se confruntaseră cu numeroase restricții. De asemenea, au solicitat pământ pe care să îl poată munci", a explicat aceasta.
„Nu este o invenție apărută după 1990”
Delia Grigore a subliniat că folosirea termenului „rom” nu reprezintă o schimbare introdusă după căderea regimului comunist, așa cum se afirmă uneori în spațiul public.
"Însă una dintre primele lor revendicări a fost să nu mai fie numiți prin ceea ce ei considerau o "poreclă de batjocură": "țigan". Așadar, romii au cerut încă din 1919 să nu mai fie numiți astfel. Nu este o invenție apărută după 1990, a Partidei Romilor sau a altor organizații. Această solicitare exista cu mult înainte.
Și în mișcarea romă interbelică era utilizat termenul "rom". Au existat, desigur, și persoane care considerau acceptabilă folosirea cuvântului "țigan", dar organizațiile reprezentative purtau denumiri precum "Uniunea Generală a Romilor" sau "Asociația Romilor".
Prin urmare, folosirea termenului "rom" are rădăcini istorice profunde și reprezintă o revendicare veche a comunității noastre", a explicat conf. univ. dr. Delia Grigore.