”Sintagma principala a Aviației este “Safety first” (Siguranța înainte de toate!) iar ea privește tot ce ține de subiect de la avioane, personal, navigație aeriană, reguli, până în cele mai mici amănunte conexe.
Una din cerințele majore ale aviației este siguranța zborului pe rute și în procedurile de navigație publicate de către fiecare autoritate aeronautică națională pentru decolare și aterizare
Ce este și ce vrea sistemul GPS/ GNSS?
La început, au fost busola magnetică și harta geografică, adică dat fiind capabilitățile avioanelor de atunci piloții se orientau cu acestea două plus ceva stele noaptea. Navigația aeriană a evoluat la fel de rapid ca și aviația însăși fiind evident că una fără alta nu puteau exista.
Rând pe rând au apărut căile aeriene și “bornele” lor adică mijloace de radionavigație tip baliză amplasate la sol care emiteau un semnal radio pe o frecvență publicată și care ajuta piloții să afle pe ce direcție față de valiza sunt și la ce distanță uneori în funcție de tipul acesteia. Astăzi ultima metodă se numește metoda clasică și este din ce în ce mai rar cunoscută și folosită deși nu a fost scoasă din uz, chiar dacă se folosește radionavigația electronică iar multe astfel de “borne” au fost eliminate în timp. În plus harta de navigație aeriană clasică nu a fost eliminată tocmai în scopul asigurării unui back-up.
Odată cu apariția și folosirea pe scară largă a sateliților civili și militari deopotrivă în aviație, a crescut precizia zborurilor pe rută, dar și în procedurile de decolare, apropiere și aterizare.
Sistemul de tip GPS/GNSS creat de americani a fost inițial lansat în aviația militară, și pus apoi gratuit la dispoziția aviației civile iar în final a ajuns până la ceasul, telefonul sau tableta oricărui deținător de astfel de device-uri. Acest sistem se bazează pe sateliți și folosește minimum trei ca prin triangulație să dea locul exact unde se află avionul, device-ul etc.
Mai trebuie însă să știm și că sistemul GPS/GNSS este mai puțin precis la aterizare decât cel ILS.
Bruiajul electronic al sistemului GPS/GNSS
Fiind un sistem de navigație folosit la scară largă în zona militară pentru dirijarea avioanelor, rachetelor, dronelor, tirurilor de artilerie, localizare ținte, trupe, etc., au apărut și măsuri de contracarare.
Astfel tehnicile de bruiaj și „GPS spoofing”, care au rolul de a distorsiona sau împiedica accesul la sistemul de navigație prin satelit, au fost de la început folosite de către serviciile militare și de informații pentru a apăra locuri sensibile.
Aceste măsuri sunt variate și multe dar principala rămâne totuși bruiajul electronic care poate fi făcut din cosmos cu sateliți militari, din aer cu avioane special echipate și de la sol cu stații și personal specializat. Astfel metoda de „GPS spoofing” constă în transmiterea unui semnal care manipulează datele sistemului de poziționare globală (GPS), inducând astfel în eroare un receptor GPS cu privire la locația sa reală.
Problema de bază este aceea că nu poate fi afectat doar un utilizator unic identificat și determinat ca și țintă, ci bruiajul afectează toți utilizatorii din acea zonă astfel încât în cazul aviației sunt afectate direct toate aeronavele civile.
Personal am experimentat direct următoarea situație: zburam noaptea dinspre Tel Aviv și la circa 200 de mile marine în largul Mediteranei am văzut foarte clar cu ochiul liber portavionul american deplasat în zonă cu ocazia luptelor recente. Încercând să fac o poză cu un telefon iPhone în fotografie nu se vedea aproape nimic, situație repetată și în cazul folosirii unor telefoane cu Android.
Zborul Ursulei cu bucluc
Șefa UE a zburat de curând în Bulgaria și în cadrul programului ei oficial a trebuit ca avionul său să aterizeze la aeroportul din Plovdiv. Pe parcursul zborului din Bulgaria au apărut în cockpitul avionului informarea automată de GPS LEFT/RIGHT FAIL, care informează piloții ca sistemele au cedat.
Conform checklistului general valabil în astfel de situații, piloții au trecut la navigația clasică publicată.
În acest sens, există convorbirile radio publicate de către Europa Liberă și asupra cărora personal am ceva dubii referitoare la corectitudinea transcrierii și traducerii lor. Astfel:
Pilot: „Nu mai avem informații GPS, Ne puteti direcționa radar pentru apropiere finală ILS?” („We have no information from GPS, can we have vectors for ILS final?”) Corect se traduce “vectoriza” nu “direcționa” iar pentru o înțelegere generală se poate folosi “dirija”. Acțiunea presupune o dirijare radar de la sol a avionului până la interceptarea procedurii publicate de ILS.
Pilot: „Nu ne puteti asigura asistența radar?” („You are not able to provide us radar vectors?”)
Turn de control: „Nu avem radar” („We don’t have radar”)
Pilot: „Vă mulțumesc pentru ajutor. Am avut probleme cu GPS-ul și de aceea am fost nevoiți să procedăm neconvențional.” („Thank you for support. We had GPS issues on our flight, that’s why we had to proceed unconventional”)
Turn de control: Ok, nicio problemă, bine ați venit („Ok, no problem, welcome”).
Din analiza lor rezultă că:
- nu a fost folosită procedura de aterizare tip RNAV bazată pe folosirea sistemului GPS/GNSS
- echipajul a cerut dirijare radar pentru apropiere în vederea aterizării
- avionul nu a putut fi ghidat de la sol cu radarul de apropiere deoarece aeroportul din Plovidiv nu are așa ceva în dotare
- echipajul a folosit harta de apropiere ILS (Instrumental Landing System) pentru apropiere și aterizare
- problemele legate de sistemul GOS/GNSS au fost întâmpinate pe parcursul zborului nu în acel moment.
La ora 17:34 avionul Ursulei von der Leyen a aterizat cu bine” notează pilotul Cezar Osiceanu, care contrazice speculațiile pe subiect, cu privire la interferențe.