Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului Băncii Naționale a României (BNR), a afirmat într-un interviu pentru publicația poloneză TVP World că recuperarea tezaurului românesc aflat de peste un secol în Rusia rămâne o datorie morală și istorică a României.
Context istoric
La scurt timp după ce România a intrat în Primul Război Mondial alături de Aliați (nr. Rusia, Franța și Marea Britanie), trupele germane, sprijinite de partenerii lor austro-ungari, otomani și bulgari, au ocupat Bucureștiul. Guvernul, familia regală și instituțiile centrale s-au retras spre est, stabilindu-se temporar la Iași.
În acest context, autoritățile române au trimis către Rusia țaristă două trenuri încărcate cu artefacte culturale, bijuterii regale și, cel mai important, 91,5 tone de aur din rezervele BNR, pentru păstrare în siguranță. Aurul însă nu a mai fost returnat, rămânând în seifurile rusești, în timp ce epoci întregi, inclusiv comunismul și Războiul Rece, s-au succedat.
"Pentru noi, recuperarea acestei comori este o datorie morală față de strămoșii noștri și față de viitorul copiilor noștri"
„Pentru noi, recuperarea acestei comori este o datorie morală față de strămoșii noștri și față de viitorul copiilor noștri”, a declarat Păunescu, autor de studii despre destinul aurului din România. El a adăugat că, de-a lungul decadelor, negocierile cu URSS și ulterior cu Rusia nu au dus decât la gesturi simbolice, fără rezultate concrete.
TVP World amintește că primul tren cu tezaurul românesc a plecat spre Moscova în decembrie 1916, iar al doilea în august 1917. Documentele și inventarele semnate între BNR și Banca de Stat a Rusiei confirmau proprietatea României, însă Revoluția din Octombrie a complicat situația.
Valoarea aurului este astăzi estimată la aproximativ 8 miliarde de euro. De la Lenin la Stalin și de la Elțîn la Putin, liderii români, inclusiv cei din perioada socialistă, au încercat să determine Moscova să returneze aurul. Unele artefacte au fost restituite în 1935 și 1956, dar nu și aurul.
„Rușii au găsit de-a lungul anilor tot felul de scuze, cum ar fi că tezaurul fusese deja restituit, că nu mai există sau că România nu mai merită aurul după unirea cu Basarabia în 1918. Niciuna dintre aceste afirmații nu are temei factual sau juridic”, a precizat Păunescu.
La începutul anilor 2000, pașii spre clarificare au început să se contureze. În 2003, România și Federația Rusă au semnat un document care a creat o comisie bilaterală pentru a analiza problema, împreună cu alte chestiuni istorice nerezolvate. Specialiștii ruși au verificat documentele păstrate de BNR și le-au recunoscut autenticitatea, dar au cerut acces și la arhivele rusești.
"Activele înghețate pot fi o resursă valoroasă pentru a îndrepta nedreptatea comisă României acum peste 100 de ani"
Europarlamentarul PMP Eugen Tomac a precizat pentru TVP World că, în contextul războiului din Ucraina, UE cere pentru prima dată restituirea integrală a tezaurului. Moțiunea pe această temă, adoptată cu sprijin transpartinic, urmărește să mențină subiectul pe agenda diplomatică europeană atunci când dialogul cu Rusia va fi reluat, potrivit Adevărul.
Păunescu spune că BNR nu exclude nicio cale legală pentru recuperarea aurului, inclusiv utilizarea activelor rusești înghețate în Uniunea Europeană: „Activele înghețate pot fi o resursă valoroasă pentru a îndrepta nedreptatea comisă României acum peste 100 de ani. BNR nu exclude nicio cale legală, atât pe plan politic, cât și în instanțele internaționale, pentru a-și urmări interesele”.
Tomac adaugă că România trebuie să fie pregătită să reia dialogul cu Rusia și să analizeze toate mecanismele posibile, inclusiv cele legate de sancțiuni și activele înghețate. „Obiectivul rămâne restituirea integrală a tezaurului”, a concluzionat el.