Dacă nu stați pe TikTok probabil nu știți cine este.
Alexandra Tabacu. Un nume care poate nu vă spune prea multe. Poate ați auzit însă de tatăl ei, jurnalistul Horia Tabacu.
Ce face astăzi Alexandra Tabacu pe TikTok este și din cauza faptului că și-a pierdut tatăl și nu a putut trece peste asta
Pe Alexandra, mulți o cunosc din clipurile cu provocări scandaloase. Și unele chiar sunt scandaloase, una din ele fiind când își lingea excrementele scose din wc. După ce vă trece revoltă, să continuăm.
Nici nu intenționam să scriu despre ea. Apoi am urmărit mărturisirea de pe YouTube în care explică ce înseamnă pentru ea expunerea pe TikTok. Dincolo de spectacol, vorbește despre pierderea tatălui la 13 ani, despre singurătate și despre sentimentul că, multă vreme, nimic din ce făcea nu avea sens. Despre depresie.
Asta mi-a atras atenția. Pentru că un clip de câteva secunde îți arată un gest. Nu îți spune totul despre omul din el.
Alexandra este o tânără deșteaptă, cum spune ea, cam extremistă, nu în sens politic, dar care vrea un singur lucru în viață: Să fie fericită. Adevărul e că, de multe ori, mi s-a părut că ne interesăm mult prea puțin de fericirea cuiva. Când te-a întrebat mama ta/prietena ta ultima dată dacă ești fericit? Bănuiesc că în afară de întrebarea „dacă ai mâncat”, nu prea au existat alte întrebări.
„Am început să contez pentru oameni”
Alexandra spune că a crescut într-o familie care i-a oferit posibilități, că a studiat pianul șapte ani, a avut rezultate foarte bune la școală, a pictat și a făcut teatru. Povestește însă că performanța și perspectiva unei cariere considerate respectabile nu i-au adus împlinirea pe care o căuta.
Iar Alexandra așa vede fericirea. Pe TikTok. Deși ar putea face lucruri mărețe, a ales, momentan, să facă provocări pe TikTok. Dacă o ascultați pe Youtube și dați puțin la o parte rețeaua chinezească, veți descoperi un om frumos, care știe să vorbească, mai mult decât știu mulți politicieni care singura lor calitate e că-s rudele cuiva.
„Validarea asta academică sau ideea de carieră impecabilă și tot… Nu. Chestia asta nu mi-a adus fericire niciodată și nu o să-mi aducă vreodată”, spune ea.
Putem să nu fim de acord cu felul în care își vede viitorul. Dar mi se pare că merită să ne oprim puțin la întrebarea pe care o ridică. Cât de des ne interesează dacă omul din fața noastră este fericit?
Întrebăm de școală, de serviciu, de salariu, de căsătorie, de ce nu avem copii. Avem liste întregi cu lucrurile pe care cineva ar trebui să le facă pentru a avea o viață bună. Uneori uităm să întrebăm cum se simte în viața aceea.
În mărturisirea ei, Alexandra leagă sentimentul de gol de moartea tatălui.
„Tatăl meu a murit când aveam eu 13 ani. Chestia asta mi-a adus un gol enorm. Faptul că nu am mai avut familia completă… Eu am crescut cu doi părinți”, povestește ea.
Spune că, ani la rând, nici ieșirile cu prietenii, nici relațiile și nici activitățile obișnuite nu au făcut să dispară singurătatea:
„La finalul zilei ajungeam acasă, în pustiu, și simțeam că eu sunt singură pe lumea asta și că nu contez pentru nimeni”.
Nu avem de unde să știm tot ce a trăit. Știm ce a ales să povestească. Iar ceea ce spune merită ascultat fără verdictul pregătit dinainte.
Ce a găsit pe TikTok
Alexandra descrie TikTok-ul ca pe locul în care a început să simtă că are un scop. Să se gândească la ce urmează să posteze, să pregătească un moment, să primească reacții. Mai ales, să simtă că există oameni pentru care contează.
„Dar TikTok-ul a reușit, pentru că au fost atâția oameni care au văzut în mine ceva bun. Și, în sfârșit, am contat. Tot ce mi-am dorit s-a întâmplat. Am început să contez pentru oameni”, spune ea.
Mie, aceasta mi se pare fraza centrală a mărturisirii. În spatele provocărilor pe care publicul le distribuie ca să se indigneze, ea descrie nevoia de a fi văzută și apreciată. Asta nu înseamnă că fiecare provocare devine acceptabilă. Nici că publicul trebuie să aplaude orice. Explicația unui comportament nu obligă pe nimeni să-l aprobe. Dar putem critica un gest fără să-i spunem unui om că nu mai are viitor. Putem refuza un anumit conținut fără să reducem persoana la cel mai șocant lucru pe care l-a făcut. Doar că lumea se uită și critică. Pe live-urile ei sunt mii de oameni. Deci lumea se uită.
Alexandra nu își exprimă regretul pentru provocările sale. Spune că și le asumă și că unele fac parte dintr-un spectacol: „Pe TikTok, pentru mine, e o interpretare. E ca și cum: „Hai, acum am eu o piesă de teatru, hai să facem spectacol!”
Fiica lui Horia Tabacu
Numele tatălui ei adaugă o dimensiune acestei povești. Horia Tabacu știa să capteze atenția, să găsească un titlu și să transforme un subiect într-o poveste pe care publicul voia să o urmărească.
La fiica lui, în alt mediu și într-o formă foarte diferită, mi se pare că se vede aceeași ușurință de a vorbi și de a ține atenția unui public. Comparația se oprește aici. Nu e nevoie să echivalăm cariere sau să punem toate alegerile ei pe seama moștenirii de familie. Dacă o ascultați dincolo de clipurile care circulă pe TikTok, veți găsi o tânără care își exprimă limpede trăirile, chiar și atunci când se contrazice, provoacă sau spune lucruri cu care nu sunteți de acord.
Nu știu dacă TikTok-ul îi va oferi, pe termen lung, ceea ce caută. Nici ea nu poate ști acum. Dar nu cred că ajută să-i anunțăm noi, de pe margine, că viața ei este deja distrusă.
„Sunt doar un om care are un singur scop în viață. Nu să aibă o carieră de avocat. Nu, vreau să fiu fericită. Asta-i tot”, spune Alexandra.
Cât despre criticii ei care se oripilează văzând ce face pe TikTok, poate ar trebui să se oprească. Ok, poate nu ne-am lins excrementele sau nu ne-am băgat capul în wc, dar am făcut și noi destule prostii. Singura diferență era că nu aveam unde să ne expunem și nu afla nimeni. Dar poate că e cazul să nu ne mai dăm atâta de sfinți. Și pentru că vorbim despre oameni care se dădeau sfinți, mi-aduc aminte de momentul când Horia Tabacu acceptă o provocare şi, din funcţia de director, lansează revista „Hustler” în România. Lansarea devenea celebră prin scandalul provocat de ministrul Culturii, surprins cu o stripteuză în poală, iar Horia Tabacu a fost propulsat ca vedetă media. Acela a fost momentul când a realizat, probabil, că presa tabloidă va captiva o mare parte a populaţiei şi, în 2005, începea să construiască ziarul „Averea”.
Vedeți? Dacă până și ministrul Culturii era în poală cu o stripteuză, ne oripilăm de o fată de 25 de ani care are dreptul să facă ce vrea până la urmă în 2026.
Putem discuta alegerile ei. Putem spune că unele sunt greșite. Dar aș prefera să începem discuția după ce am ascultat-o. Măcar cu atenția cu care ne-am uitat la clipurile care ne-au scandalizat.