"E solid prietenul meu. Și destul de înalt. Și râdem mult. Cu toate că nu știe de glumă, râdem mult. Alex Chelba îl cheamă. Și e un capsoman și-un fixist. Are 33 de ani și e un băiat serios. Uneori chiar enervant de serios. Muncește de rupe. Aleargă cu aparatul ăla al lui, cară multe kile de obiective, fuge dintr-un loc într-altul... ba fotografie, ba video. Nu știe să zică nu. Cu toate că nu-i tace gura aia bogată... nu știe să refuze. Sare să ajute, să sprijine, să rezolve. E un băiat extraordinar. Și plâng ca un idiot pentru că nu-mi aduc aminte să-i fi spus vreodată cât de mișto cred că este. Am despăturit un cearşaf curat și i-am pus aparatul pe el. Când s-a declanșat iadul el filma, fix în partea cealaltă față de ieșirea blestematului club. Când s-a pornit totul a încercat să iasă. N-a reușit. A căzut la câțiva metri de ieșire, năucit de fumul toxic, simțind cum arde carnea pe el. Au început să-l calce oamenii în picioare. A reușit să se mai târască unul sau doi metri... cineva din intrare l-a tras afară. Poate Despot, poate Rugină, poate Claudiu, poate un altul dintre cei care s-au dovedit a fi eroi în noaptea aia groaznică. L-au tras afară și pe el și pe aparatul lui, pe care instinctiv i se încleștaseră mâinile. Aparatul lui, cumpărat din multe, foarte multe ore de muncă. Aparatul lui, pentru care mai trebuie să muncească. Aparatul lui nou-nouț și care acum e o epavă", a scris Cabral.
"Ne-au mutilat prietenii"
Vedeta de televiziune adaugă că "A ajuns la spital pe picioare, a povestit ce s-a întâmplat cu amănunte. Am ajuns să-l văd la câteva ore după, de la aeroport am alergat direct la el. Era intubat, începuseră să apară problemele. Am vorbit puțin, l-am certat, l-am necăjit că mă duc să mănânc falafel fără el... încercam să fac glume și tot ce reușeam era să-mi mușc buzele ca să nu-mi bubuie lacrimile. Ne-au mutilat prietenii. Alex se chinuie de patru zile să supraviețuiască. Teodora se agață, așa cum a trebuit să învețe, de viață. Ștefan Dan se chinuie și el, în spital la SRI. Ne-au nenorocit prietenii. Am despăturit un cearşaf și-am pus aparatul lui Alex pe el. De patru zile ne-am mutat la spital. De patru zile ne-am abandonat viețile, de dimineață și până în noapte stăm acolo. Dar acum e seară și după ce-am despăturit un cearșaf i-am pus aparatul pe el. O epavă. Plastic ars, plastic crăpat, plastic topit. Până și cauciucul e topit".
"A căzut la câțiva metri de ieșire, năucit de fumul toxic, simțind cum arde carnea pe el"
"Mă uit la aparatul ăsta și mi-e groază să știu că și carnea lui Alex a pățit la fel. Știu ce-am de făcut. I-l dau la reparat. Și dacă nu se repară... îi fac rost de altul. Aparatul ăsta este viața lui. Dacă salvez aparatul... îl salvez și pe el. Dacă repar aparatul nu-mi moare prietenul. Un om extraordinar, un fotograf bun, un om incredibil de muncitor. Și de corect. Prietenul meu, Alex. Când s-a declanșat iadul el filma, fix în partea cealaltă față de ieșirea blestematului club. Când s-a pornit totul a încercat să iasă. N-a reușit. A căzut la câțiva metri de ieșire, năucit de fumul toxic, simțind cum arde carnea pe el. Au început să-l calce oamenii în picioare. A reușit să se mai târască unul sau doi metri… cineva din intrare l-a tras afară. Poate Despot, poate Rugină, poate Claudiu, poate un altul dintre cei care s-au dovedit a fi eroi în noaptea aia groaznică. L-au tras afară și pe el și pe aparatul lui, pe care instinctiv i se încleștaseră mâinile. Aparatul lui, cumpărat din multe, foarte multe ore de muncă. Aparatul lui, pentru care mai trebuie să muncească. Aparatul lui nou-nouț și care acum e o epavă", a mai scris Cabral.
"Dacă salvez aparatul… îl salvez și pe el"
El a continuat: "A ajuns la spital pe picioare, a povestit ce s-a întâmplat cu amănunte. Am ajuns să-l văd la câteva ore după, de la aeroport am alergat direct la el. Era intubat, începuseră să apară problemele. Am vorbit puțin, l-am certat, l-am necăjit că mă duc să mănânc falafel fără el… încercam să fac glume și tot ce reușeam era să-mi mușc buzele ca să nu-mi bubuie lacrimile. Ne-au mutilat prietenii. Alex se chinuie de patru zile să supraviețuiască. Teodora se agață, așa cum a trebuit să învețe, de viață. Ștefan Dan se chinuie și el, în spital la SRI. Ne-au nenorocit prietenii. Am despăturit un cearşaf și-am pus aparatul lui Alex pe el. De patru zile ne-am mutat la spital. De patru zile ne-am abandonat viețile, de dimineață și până în noapte stăm acolo. Dar acum e seară și după ce-am despăturit un cearșaf i-am pus aparatul pe el. O epavă. Plastic ars, plastic crăpat, plastic topit. Până și cauciucul e topit. Mă uit la aparatul ăsta și mi-e groază să știu că și carnea lui Alex a pățit la fel. Știu ce-am de făcut. I-l dau la reparat. Și dacă nu se repară… îi fac rost de altul. Aparatul ăsta este viața lui. Dacă salvez aparatul… îl salvez și pe el. Dacă repar aparatul nu-mi moare prietenul. Un om extraordinar, un fotograf bun, un om incredibil de muncitor. Și de corect. Prietenul meu, Alex".